TREZIȚI-VĂ! Al treilea Guvern PSD din actualul mandat va intra în pâine după ce miniștrii vor depune jurământul la Cotroceni, în fața celui care, lăsat singur de opoziție, nu s-a putut opune noilor manevre instrumentate de Dragnea și păpușarii lui.
Pus în funcție de către cei din „Sistem”, Johannis a rămas singur, fiind președintele care n-a avut nici măcar o singură zi la guvernare partidul din care a provenit. E un fel de criză la nivel de premieri în România, dacă ne gândim că în ultimii opt ani niciunul n-a reușit să-și ducă mandatul până la capăt. Liberalii, cei care l-au sprijinit pe Johannis să ajungă la Cotroceni, au început să uite de când n-au mai fost la guvernare. Dacă scădem perioada când au condus țara sub sigla USL, vedem că a trecut un deceniu de când stau pe la porțile măcelăriei.
După nașterea noului PNL, impresia generală este că în această formațiune se fac eforturi deosebite ca să nu ajungă la guvernare. După momentul Colectiv, care a dus la demisia premierului Victor Ponta, liberalii nici măcar n-au desemnat vreun prim – ministru, deși au avut mai multe ocazii. Au rămas doar cu „guvernul” din umbră condus de fantomatica marionetă Cătălin Predoiu. Când PSD l-a mazilit pe Grindeanu, liberalii puteau să vină cu o propunere proprie, chiar dacă o făceau doar pentru a transmite electoratului derutat că au în vedere să ajungă vreodată să conducă din Palatul Victoria. După mătrășirea lui Tudose au tăcut din nou ca și porcul ajuns în păpușoiul ce a dat în pârg. Doar scripcarul Orban a fredonat melodia „Noi nu votăm Guvernul”, de parcă voturile lor ar însemna ceva în actuala conjunctură. Sigur că la felul în care arată și acționează astăzi opoziția în România, șansele erau infime, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțe de tot la bătălia cu puterea.
Nominalizarea unui premier l-ar fi ajutat pe Johannis să pună piedici tăvălugului social-democrat, să câștige timp prețios, să amâne pe cât posibil formarea noului Guvern Dăncilă, condus de același Liviu Dragnea. Dacă adunăm zilele trecute de la acceptarea premierului propus, vedem limpede că PSD a forțat mâna președintelui, după care nu s-a grăbit să instaleze noua echipă de miniștri. Au văzut probabil că țara își vede de treburile ei și nu-i pasă dacă la conducere se află cineva sau nu este nimeni.
Poate vom afla cândva de ce s-a grăbit Johannis să accepte târgul propus de PSD. Explicația cea mai la îndemână ar fi că în schimbul acceptării, PSD nu va avea președinte nici după alegerile de anul viitor. Johannis și-a pus în cap bruma de opoziție, conștient că, oricum, pe ea nu se mai poate baza pentru că, efectiv, nu există.
Cu Johannis președinte încă un mandat, PSD va guverna fără probleme până ce se va plictisi. Social-democrații s-au obișnuit să nu aibă omul lor la Cotroceni. În cei aproape 15 ani care au trecut de la plecarea lui Ion Iliescu, candidații – Năstase, Geoană, Ponta – au pierdut alegerile prezidențiale (toți trei fiind „lucrați” din interior!), dar PSD și-a tăiat partea la guvernare. Ba a mai și câștigat detașat ultimele alegeri locale și parlamentare.
PSD a învățat că Palatul Victoria este infinit mai important decât cel de la Cotroceni. Numai guvernarea poate menține forța electorală a unui partid. Doar dacă oferi ceva (material) comunităților locale poți avea primari eterni și voturi asigurate pentru toate tipurile de alegeri. Dispunând de resursele aduse de guvernare, controlezi întreaga țară în aproape toate domeniile.
Liderii PSD se pregătesc să piardă încă un rând de alegeri, dar își consolidează puterea în toată țara, își fidelizează propriul electorat și alte categorii sociale, beneficiare ale unor măsuri populiste. Acum se străduiesc (și reușesc!) să lase cât mai puține atribuții locatarului de la Cotroceni, că vorba aia, oricum nu are puterea să le pună în practică. În timp i-au cumpărat limuzină ca să aibă cu ce să facă naveta, i-au modernizat vila din București și i-au mărit bugetul pentru confortul intern și excursii peste hotare. Ambele părți sunt liniștite și pot construi în pace viitorul comun.
Liberalii au ajuns în cel mai critic moment al existenței lor. Fuziunea cu PDL le-a dăunat grav stabilitatea, iar actuala conducere se dovedește a fi mai slabă decât cea catastrofală pe care au avut-o înainte. De parcă dreapta politică românească nu era suficient de împrăștiată, iată că s-a trezit și sălăjeanul din Pericei să-și facă partid. Se aud voci tot mai insistente venite din partea unor foști democrați importanți, care vor să rupă cât mai repede mariajul forțat cu liberalii.
În aceste condiții trebuie să-l înțelegem pe Johannis. Nu se poate baza pe dreapta, așa că a acceptat colaborarea impusă de stânga. PSD va guverna până la adânci bătrâneți, fără să fie deranjat de locatarul de la Cotroceni sau să-i pese de cine este acolo.
PNL se va lăuda că a mai câștigat o dată bătălia pentru Cotroceni, fără să conștientizeze că, de fapt, președintele nu a fost, nu este și nu va fi al lor. Sau să se întrebe la ce le folosește așa zisa victorie.
Grigore Ciascai
