Luna septembrie este marcată în acest an, din punct de vedere astronomic, de producerea a două eclipse, una parțială de Soare și una totală de Lună, dar și de Echinocțiul de toamnă.
Luna septembrie reprezintă a noua lună a anului în calendarul Gregorian și are 30 de zile. Ziua are 12 ore, noaptea 12 ore. Septembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și Decembrie, în fiecare an.
Romanii au rebotezat lunile anului. Caligula, împărat roman, a redenumit a șaptea lună – september – de la cuvântul ”septem”, care înseamnă șapte, deoarece a reprezentat luna a șaptea în fostul calendar roman.
Soarele – Luna
Soarele: la începutul lunii, răsare la ora 6 h 38 m și apune la ora 19 h 53 m, iar la sfârșitul lunii răsare la ora 7 h 12 m și apune la ora 18 h 59 m, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.
Luna reprezintă perioada cât durează o rotație a astrului în jurul Pământului: 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, aproximativ 29 zile și jumătate. În această mișcare, se disting patru faze: lună nouă, primul pătrar, lună plină, ultimul pătrar.
Eclipsă parțială de Soare
Pe 13 septembrie se produce o eclipsă parțială de Soare vizibilă în sudul Africii, Antarctica, Oceanul Indian și Oceanul Atlantic.
Pe 28 septembrie se produce o eclipsă totală de Lună vizibilă în România, America de Nord, America de Sud, Europa, Asia de Vest și unele părți ale Africii.
În această lună, se produce Echinocțiul de toamnă, la 23 septembrie 11 h 20 m. Acesta marchează începutul toamnei în emisfera nordică și al primăverii în emisfera sudică. Ziua va fi egală cu noaptea.
La data de 23 septembrie, se face și trecerea în semnul zodiacal – Balanță și are loc echinocțiul de toamnă 05 h 29 m.
Fazele Lunii: la 09 septembrie – Luna la Ultimul Pătrar 12 h 54 m; la 13 septembrie – Luna Nouă (de azi, Luna începe să crească) 09 h 41 m; la 21 septembrie – Luna la Primul Pătrar 11 h 59 m; la 28 septembrie – Lună Plină (de azi luna începe să descrească) 05 h 50 m.
Echinocțiul de toamnă are loc la 23 septembrie: 11 h 20 m (timp legal românesc). Reprezintă momentul în care Soarele în mișcarea sa aparentă anuală trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă.
Echinocțiul de toamnă are loc când Soarele traversează Ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocțiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
După 23 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstițiul de iarnă, de la 21 decembrie.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocțiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” și „nox”, „noctis” – „noapte”.
Eclipsa totală de Lună
Pe 28 septembrie se produce o eclipsă totală de Lună vizibilă în România, America de Nord, America de Sud, Europa, Asia de Vest și unele părți ale Africii.
O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, deci când Soarele este în opoziție cu Luna. Lunațiile – Luna Nouă sau Luna Plină – se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse nu avem, de regulă, decât patru pe an.
Pământul are întotdeauna o umbră în spațiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată și o parte externă mai puțin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, Luna intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat Luna poate dispare aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roșie închisă. Acesta este o eclipsă totală de lună. Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ”mușcat” foarte tare. Aceasta se numește eclipsă parțială de lună. Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante, adică nu se întunecă, pe suprafața Lunii, mulți spun că totuși suprafața Lunii devine un pic gălbuie.
Eclipsele de Lună, mai puțin spectaculoase, se petrec când Luna intră în ”umbra” Pământului. Spre deosebire de cele de Soare, pot fi văzute din orice punct de pe glob, cu condiția ca în locul respectiv să fie noapte și cer senin. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiștilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiației solare asupra atmosferei și altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ”citi” particularitățile atmosferei Pământului. Eclipsele de Lună sunt folosite și pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarței lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.
Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.e.n. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghițite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolacii.
