AcasăOPINIIREACȚII - Condamnarea Elenei Udrea nu este un act de justiție

REACȚII – Condamnarea Elenei Udrea nu este un act de justiție

DISTRIBUIȚI

REACȚII Dacă Elena Udrea ar fi fost condamnată sau măcar anchetată în timp ce Traian Băsescu era la Putere, probabil că evenimentul de marţi ar fi fost salutat de toată lumea, iar Codruţa ar fi meritat toate laudele.

Aşa însă totul pare a fi „făcătură”, adică o operaţiune pusă la cale de Kovesi pentru a dovedi că a trecut din barca lui Băsescu, în cea a noii Puteri! Or, acest lucru nu are legătură cu Justiţia, ci cu Politica. Mie, care nu am absolut nici o legătură cu Adrian Năstase, Dan Voiculescu sau Elena Udrea, îmi este foarte uşor să scriu că toate aceste procese au prea multe conotaţii şi interese politice, dosarele fiind „aranjate” strict pe criterii de gaşcă politico-securistă.
Dacă nu am uitat, atunci ne amintim că Adrian Năstase a fost condamnat pentru termopanele din Zambaccian şi pentru pixurile din campania electorală. Chiar în sentinţa judecătorească este scris că „nu există nici o probă directă”, însă, cu toate acestea, Năstase a fost trimis în puşcărie. În spaţiul public, se vorbea despre „miliardul” lui Năstase şi, din acest motiv, s-a spus: „n-are importanţă faptul că nu sînt probe, Năstase merita să stea la pîrnaie”! O fi, în aceste condiţii, vorba despre o dreptate divină, în nici un caz despre Justiţie!
În cazul condamnării lui Dan Voiculescu, avem şi mai multe semne de întrebare. Procurorul Emilian Eva, cel care a instrumentat dosarul, s-a dovedit a fi el însuşi un infractor „pentru că a luat mită tablouri şi a făcut comerţ cu acestea”, iar judecătoarea Camelia Bogdan a fost dată afară din magistratură pentru că a luat bani de la una dintre părţile din procesul lui Voiculescu.

Am aflat apoi chiar de la Traian Băsescu că totul a fost pus la cale de Florian Coldea şi Codruţa Kovesi, iar judecătoarea Camelia Bogdan n-a făcut decît să le dea satisfacţie, după ce fusese adusă în complet doar cu cîteva zile înainte de pronunţare, după ce judecătorul Mustaţă fusese ridicat din instanţă, aşa cum aranjaseră Coldea şi Kovesi în biroul Preşedintelui! Poate cineva să aibă încredere în această condamnare? Eu, nu!

Şi, iată, acum avem condamnarea Elenei Udrea la 6 ani de închisoare, după ce procurorii ceruseră 21. Simplul fapt că nişte magistraţi – procurorii – au cerut 21 de ani, iar alţi magistraţi – judecătorii – au pronunţat doar 6, arată că ceva nu este în regulă! Nu aveau toţi în faţă aceleaşi probe? Nu judecau toţi după acelaşi Cod Penal? Atunci, de ce există o atît de mare diferenţă de evaluare? Am aflat la ultimul termen că Udrea era acuzată că ar fi semnat un document la Guvern, deşi nu mai era ministru de o săptămînă! De asemenea, din sentinţă, aflăm că trebuie să dea înapoi nişte sume uriaşe unor martori din proces (!!!), deşi ni se spune că banii reprezentau mită şi, deci, conform legii, trebuia să fie confiscaţi, iar mituitorii pedepsiţi! Tot din dosar, am aflat că denunţătorii şi-au schimbat declaraţiile, promiţîndu-li-se că vor scăpa de puşcărie, ceea ce s-a şi întîmplat!

În aceste condiţii, de ce m-aş bucura de condamnarea lui Adrian Năstase, Dan Voiculescu sau Elena Udrea? Am eu, ca simplu cetăţean, vreo satisfacţie că aceştia vor mînca o vreme turtoi şi că au stat sau vor sta după gratii? Şi, ca jurnalist, am eu dreptul să spun, ca atîţia alţii, că nu contează ce probe sînt la dosar, din moment ce se spune că toţi trei au făcut ei ceva ilegal şi ar merita să stea la puşcărie?

Eu cred că nici ca simplu cetăţean, şi, cu atît mai puţin, ca jurnalist, nu am dreptul să ignor toate aceste lucruri care fac din aceste sentinţe nişte abuzuri, nu un act de Justiţie! Actul de justiţie se face DOAR pe baza unor probe indubitabile, în cadrul unui proces echitabil, nu ca execuţie politică!

Avem cazuri concrete cînd astfel de sentinţe au fost anulate de decizii CEDO, aşa cum sînt cazurile primarului Gutău sau ale ministrului Remeş. Şi în cazul lor, o parte a populaţiei a jubilat, deşi se vedea de la o poştă că erau tot execuţii politice! Vreau să fiu bine înţeles. Astfel de procese nu ajută deloc actul de Justiţie, ci, din contră, îl subminează! Chiar şi condamnarea unui criminal trebuie să urmeze strict procedurile legale, altfel se deschide calea spre abuzuri sau chiar erori judiciare, aşa cum s-a întîmplat în cazul Ţundrea şi al atîtor alţi oameni nevinovaţi.

Ştiu, există mulţi care l-au vrut pe Adrian Năstase în puşcărie, alţii care l-au vrut după gratii pe Dan Voiculescu şi foarte mulţi care doresc ca Elena Udrea să fie condamnată, dar aceste dorinţe nu pot înlocui o Justiţie dreaptă, altfel ne întoarcem în evul mediu, cînd un infractor bănuit că a comis o faptă era adus în faţa mulţimii pentru a fi condamnat!

Nu plîng de mila nici unuia dintre cei de mai sus, dar nu îmi este indiferent modul în care ei au fost condamnaţi. Mai ales acum, cînd am aflat că există un Binom care, tocmai prin încălcarea gravă a legii, sabotează adevăratul act de Justiţie. Justiţia nu este un „cîmp tactic” al serviciilor, căci atunci Binomul devine un Trinom, în care intră şi unii judecători, alături de procurori şi ofiţeri SRI! Or, în această situaţie, cetăţeanul de rînd nu mai are absolut nici o speranţă într-un proces echitabil, din moment ce personaje puternice, precum Năstase, Voiculescu sau Udrea sînt executate pe baza unor dosare contrafăcute!

agerpres_7721872_30532900

Sînt ferm convins că încălcarea Constituţiei de către Codruţa Kovesi şi Augustin Lazăr, aşa cum a decis Curtea Constituţională nu s-ar fi produs dacă, ani de zile, acestora nu li s-ar fi tolerat abuzurile evidente. Ei şi alţii au făcut parte dintr-un „sistem” ce a făcut mult rău ideii de democraţie, dar acest sistem a fost permanent folosit de Putere pentru bătălii politice, pentru „execuţia” publică a adversarilor.

Dacă vrem cu adevărat să avem cîndva o Justiţie adevărată, trebuie să milităm pentru respectarea la centimă a legii, iar asta înseamnă că, dacă vrem dreptate, nu trebuie să tolerăm nedreptăţile, chiar dacă ele ne-ar aduce cele mai mari satisfacţii!

Năstase, Voiculescu sau Udrea nu sînt nişte sfinţi, dar dacă ei trebuie să fie pedepsiţi, atunci să fie pedepsiţi la o sută de ani de închisoare pentru ce este demonstrat că au făcut, dar nu trebuie să existe nici cea mai mică îndoială în sentinţele lor, căci tot un principiu de drept spune că „In dubio pro reo”, adică „de orice îndoială profită infractorul”. Acesta este şi motivul pentru care toţi trei, deşi sînt condamnaţi, sînt văzuţi de o parte a populaţiei ca victime ale sistemului, iar asta este o grea lovitură dată Justiţiei de către cei care au instrumentat aceste dosare sub influenţa unor forţe care nu aveau dreptul să se implice în rezolvarea lor. Poate că aş fi văzut altfel sentinţa de condamnare a Elenei Udrea dacă n-aş avea impresia că este mai degrabă un succes al Trinomului, decît un act de Justiţie. O sentinţă puternică este aceea care rezistă în faţa oricărei contestaţii, dar şi în faţa oricăror imixtiuni!
P.S. Tot coincidenţă să fie prorogarea cu două zile a deciziei ministrului Justiţiei în cazul evaluării lui Augustin Lazăr şi Codruţa Kovesi, astfel încît aceasta să vină după sentinţa Elenei Udrea?

Ion Spânu

Loading...
loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.







TE-AR MAI PUTEA INTERESA