Acasăoameni noiPORȚIA DE ISTORIE - Marea foamete din 1917. Cum au ajuns românii să...

PORȚIA DE ISTORIE – Marea foamete din 1917. Cum au ajuns românii să ucidă pentru hrană

DISTRIBUIȚI

Un episod controversat din istoria României indică faptul că, în iarna cumplită dintre 1916 şi 1917, au existat cazuri de canibalism în sudul Moldovei.

Blocada impusă de armatele germane şi austro-ungare aşezărilor din sudul Moldovei, în timpul Primului Război Mondial, a provocat probleme uriaşe oraşului Galaţi în iarna cumplită dintre 1916 şi 1917.

Potrivit documentelor vremii, sărăcia era îngrozitoare. Nevoia de hrănire a trupelor din tranşeele de aliniamentul Şendreni-Nămolosa-Mărăşeşti-Panciu lăsase populaţia în foamete crâncenă, iar retragerea ruşilor pe fondul revoluţiei bolşevice, dusese la jafuri şi distrugeri mari.

Potrivit documentelor istorice, mii de oameni au murit pur şi simplu de foame în iarna dintre 1916 şi 1917, iar în documentele vremii (dar şi în folclorul local) există numeroase referiri la gesturi extreme: crime pentru mâncare şi chiar suspiciuni de canibalism.

Intrarea României în Primul Război Mondial a însemnat, prin fireasca mobilizare la arme a populaţie masculine active, un adevărat dezastru economic, mai ales în agricultură.

Mii de aşezări s-au pomenit în situaţia de a nu mai avea cine să lucreze pământurile, iar pe fondul faptului că majoritatea cailor şi boilor fuseseră rechiziţionaţi pentru armată, practic activitatea agricolă s-a redus la cât putea să lucreze, cu braţele, femeile, bătrânii şi copiii.

În aceste condiţii, sute de mii de hectare de terenuri arabile din Moldova au rămas nelucrate, iar cele lucrate au fost grav afectate de o secetă prelungită ce a lovit estul României în lunile iunie, iulie şi august, aşa că spectrul foametei devenea o realitate în toamna lui 1916, după cum se menţionează în documentele vremii.

Oraşul Galaţi, aflat chiar la linia frontului, a fost unul dintre cele mai afectate. „În oraşul nostru – se scria într-un raport al Primăriei către Guvernul de la Iaşi, din 12 septembrie 1916 (sursa: Arhivele Naţionale, Direcţia Galaţi, fond Primăria oraşului Galaţi, dosar 39/1916, fila 13) – este o lipsă aproape completă de cartofi, zarzavaturi precum ceapa, varza şi altele se găsesc în cantităţi reduse şi din acest motiv – continuă documentul – nu putem reuşi a micşora preţurile de vânzare în detaliu sub cele maximale”.

Pentru a aproviziona oraşul cu cele necesare erau trimişi, de cele mai multe ori degeaba, delegaţi în judetele învecinate (Tulcea, Tecuci, Fălciu, Roman, Tutova şi Vaslui), însă şi acestea erau secătuite de război şi sărăcie, aşa că, la începutul anului 1917, situaţia devenise deja disperată.

citește continuarea AICI

 

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.






TE-AR MAI PUTEA INTERESA