Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. (Luca 21, 37-38; 22, 1-8)Cuvintele Evangheliei de astăzi ne arată cine erau cei care nu vedeau cu ochi buni prezenţa în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Erau cărturarii şi arhiereii iudei. Aceştia nu sunt în prim-planul evenimentelor, ci sunt doar personaje colaterale, fără importanţă istorică, dar care au pretenţia că fac istorie.

Ei nu erau interesaţi de cuvintele Mântuitorului, de învăţăturile Sale, ci mai degrabă erau preocupaţi de felul cum să procedeze pentru a-L prinde şi condamna.

Ne spune Evanghelia că ei se temeau de popor; nu de Dumnezeu se temeau, ci de ceea ce va spune sau de cum va reacţiona poporul. Au găsit un apropiat al Său care să le poată spune unde se află şi ce face Mântuitorul.

Iuda Iscarioteanul L-a vândut cu preţul a treizeci de arginţi. Vrăjmaşii Mântuitorului se pregăteau de condamnarea Sa, în timp ce ucenicii căutau un loc potrivit pentru a mânca Paştile.

Fiecare avea preocupări după inima şi credinţa sa. Între preocupările noastre le regăsim şi pe cele legate de Domnul Hristos? (Pr. Dumitru Păduraru)