Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. (Marcu 10, 2-12)

Cu autoritatea Sa divină, Domnul Iisus Hristos ne învaţă cum trebuie să ne angajăm în viaţa de familie, dar şi care sunt drepturile şi obligaţiile care decurg din căsătorie.

Cea mai mare realizare a fiecăruia dintre noi este întemeierea unei familii. Biserica ne învaţă că unirea dintre un bărbat şi o femeie este o Sfântă Taină, un lucru care se realizează cu binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu.

Căsătoria trebuie să aibă la bază dragostea sinceră şi curată dintre un bărbat şi o femeie. La acestea se adaugă respectul şi purtarea de grijă a soţului şi a soţiei unul pentru altul. Adulterul, divorţurile, precum şi violenţa în familie distrug armonia şi dragostea din familie.

Domnul Hristos ne învaţă: soţul şi soţia sunt un singur trup şi adaugă: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu mai despartă”. Nu ne căsătorim pentru un timp, ci acest pas îl facem pentru toată viaţa.

Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune.” (Pr. Dumitru Păduraru)