Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia. Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse. (Luca 18, 31-34)

Domnul Iisus Hristos, însoţit de către ucenicii Săi, Se îndrepta spre Ierusalim. În acest oraş, Domnul Hristos a fost condamnat şi răstignit. Sigur ucenicii s-au cutremurat atunci când au auzit aceste cuvinte profetice.

Şi noi ne-am cutremura atunci când cineva apropiat ne-ar vorbi despre despărţire; mai ales despre una tragică. Mântuitorul le-a amintit despre prorociile din Vechiul Testament, în care se vorbeşte despre prinderea, condamnarea şi răstignirea Sa.

Toate acestea erau greu de acceptat de către ucenici. Nu puteau crede că Învăţătorul lor, Cel care nu săvârşise nici un rău, ar putea fi condamnat asemeni unui răufăcător.

Toate cele prorocite s-au împlinit întocmai; Domnul Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce. După calvarul Crucii a urmat luminoasa Înviere. Ucenicii vor propovădui în lumea întreagă minunea Învierii Domnului Hristos.

Fericitul Augustin aşa ne învaţă: „Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este întâi moartea şi apoi viaţa”.