EVANGHELIA ZILEI Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. (Marcu 7, 14-24)

EVANGHELIA ZILEI Tot mai des auzim voci care afirmă că învăţăturile Domnului Iisus Hristos sunt învechite şi nu se mai potrivesc omului modern. Unii consideră că este nepotrivit să mai vorbim despre înviere, cruce, rugăciune sau smerenie. Accentul se pune acum doar pe trăirea facilă şi irespon­sabilă.

Dacă citim cu atenţie fragmentul evanghelic de astăzi, vom constata cât de actuale sunt mustrările Domnului Hristos. Ceea ce distruge sufletul omului sunt cele care ies din inima omului, adică faptele şi simţămintele care ar putea fi evitate sau îndreptate. Să ne întrebăm: De ce există atâta răutate în timp ce oamenii vorbesc tot mai mult despre pace, înţelegere, armonie, colaborare?

Iată răspunsul Domnului Hristos: din cauza cugetelor rele, a lăcomiilor, a vicleniilor, înşelă­ciunilor, neruşinărilor, invidiilor, hoţiilor, desfrânărilor şi a ignoranţei. Pentru omul asaltat de ispite există o speranţă numită Iisus Hristos.

Sfântul Efrem Sirul aşa ne învaţă: „Cel care pune capăt rugăciunii începe să păcătuiască”. (Pr. Dumitru Păduraru)