Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi. Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi. Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni. (Luca 9, 1-6)

Domnul Iisus Hristos a îndemnat pe Ucenicii Săi: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Apostolii trebuia să binevestească, adică să fie vestitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

Ei au primit puterea de „a lega şi dezlega păcatele” oamenilor, dar şi puterea să izgonească pe demoni, adică să lupte împotriva duhurilor necurate. Sintetizând, Ucenicii Domnului Hristos erau cei care cu puterea lui Dumnezeu sfinţeau, vindecau şi învăţau. Erau deopotrivă preoţi, doctori şi învăţători. În ei şi prin ei lucra harul dumnezeiesc.

Misiunea Apostolilor nu s-a încheiat odată cu viaţa lor pământească, ci continuă prin ucenicii şi urmaşii lor, prin episcopi şi preoţi. Până la sfârşitul veacurilor să fim cu luare aminte la faptul că Dumnezeu poartă grijă de noi şi ne îndeamnă să ne preocupăm de mântuirea sufletelor noastre!

Sfântul Ioan Damaschin ne învaţă aşa: „Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni!” (Pr. Dumitru Păduraru)