Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5, 17-24)
Domnul Hristos Şi-a dedicat viaţa Sa pentru ca urmaşii Săi să se poată împărtăşi de lumină. Evenimentele din viaţa Mântuitorului sunt prezentate de Sfintele Evanghelii ca şi cum s-ar petrece în preajma noastră.
Simţi că Domnul este lângă tine şi cuvintele Sale ţi se adresează în mod direct. Perioada până la Înălţarea la cer a Domnului este un timp al concretizării promisiunilor Sale. Ne gândim la bucuria mironosiţelor, la mirarea Apostolilor când Hristos a venit la ei prin uşile încuiate, la bucuria trăită de Luca şi de Cleopa pe drumul Emausului.
Cuprinşi de grijile vieţii poate nu mai putem percepe Lumina Învierii. Este necesar să recitim cuvintele scrise despre acest minunat eveniment, care a schimbat cursul istoriei şi al vieţii noastre.
Părintele Constantin Galeriu aşa spunea: „Scrisul este valabil timp de multe generaţii, dar scrisul întipărit într-un suflet rămâne o veşnicie”.
