ELENA, DRAGOSTEA MEA! Sunt peste cincizeci de oameni care știu, direct sau din surse de primă mână, despre „celula de criză“ din casa lui Oprea, din decembrie 2009. Nu era tocmai o celulă de criză, era un fel de banchet îngrijorat al instituțiilor de oțel. Noua generație de unelte a Sistemului își dădea examenul de capacitate. Tânărul Coldea, tânăra Kövesi, tânărul Maior și ceilalți tineri îmbătrâniți prematur îi clădeau lui Băsescu un nou mandat, sorbind whiskey de la Oprea și pișându-se pe părerea lui Churchill despre democrație. Erau la prima lor fraudă electorală după referendumul din 2007.
Numărătoarea din teren îl făcea pe Geoană președinte, cu toate că statul de drept dăduse în brânci să i-l bage pe Vântu în piscină și pe Turcescu în emisiune. Dar o altă numărătoare îl făcea pe Băsescu președinte, pe Elena Udrea vicepreședinte, pe Cocoș miliardar, pe Oprea ministru, general cu patru stele și îndrumător de doctorate. Coldea și pe Kövesi primeau un pachet de putere premium, cu imunitate de lux și vedere panoramică la câmpul tactic.
Așa că s-a ales a doua numărătoare și iată-ne aici, rătăciți într-o farsă contrafactuală, într-o istorie falsificată de oamenii unui colaborator al fostei Securități. Înțeleg, oare, idolatrii acestui regim bezmetic, îmbibat în abuz și hoție, care a surpat sistematic – prin ipocrizie și propagandă – societatea și statul, că în epoca Băsescu li s-a furat o secvență de viață și li s-a dat alta în loc? De fapt, e poate mai bine să nu înțeleagă.
Acum există șansa ca întreaga luptă din trecut, bazată pe ipoteze și revolte, să fie înlocuită cu fapte. Cei cincizeci de oameni pot fi chemați să depună mărturie, dar cea mai proastă idee ar fi să li se lase parchetelor ocazia de a-i chema. Vi-l imaginați pe procurorul-șef Lazăr străduindu-se s-o prindă cu minciuna pe Kövesi? Sau pe Kövesi încercând să limpezească împrejurările în care întreba: „Cum să-i potolim pe ăștia de la Realitatea?“? Procurorii ar îngropa cazul folosind același pământ de la dezgroparea Ordonanței 13, l-ar ascunde într-un subsol de unde nu răzbat nici întrebările amenințătoare, nici răspunsurile speriate.
Ancheta trebuie făcută de Parlament și mă mir că această idee, care se plimbă de mult prin spațiul public, a reușit să străbată ceara din urechile coaliției PSD-ALDE. Interogarea martorilor trebuie făcută în public și transmisă în direct prin televiziune. Așa cum McCarthy ancheta vrăjitoarele comuniste în anii ’50 și așa cum Robert Kennedy ancheta relația dintre mafie și FBI în anii ’60 – în ședințe publice, cu presa de față și cu jumătate din America privind la televizor –, așa trebuie să ancheteze Parlamentul această infracțiune de fals și uz de fals istoric.
Unde mai pui că apariția martorului Ghiță extinde cazul celulei de criză din 2009 la referendumul din 2012, ba chiar la prezidențialele din 2014.
Ei, și după ce am afla adevărul – dacă acesta ar fi adevărul –, consecințele ar fi doar filozofice. Nu are rost să ne imaginăm că acțiunile politice, măsurile economice, dosarele și falimentele puse în operă de un regim ilegal ar putea fi anulate sau modificate. Nu-și va recăpăta nimeni ceva din ceea ce a pierdut.
Dar, printr-un referendum, l-am putea pune pe Băsescu să țopăie un pic și să strige „Elena Udrea, dragostea mea!“.
Doru Bușcu
