Dragnea a zis: “Vreau să vă ridicați în picioare” și în penumbra sălii au tropăit patru mii de spectre, ca armata morților din Dunharrow răspunzând unei porunci a Pământului de Mijloc.
Patru mii de pesediști au luat poziția de drepți cu fețele lungite de tristețe, apăsați de umbra negrei presimțiri, așteptând din clipă în clipă să li se deschidă pământul sub tălpi și întreg congresul să se prăbușească în cazanul cu smoală.
În timp ce Dragnea îi cerea iertare lui Coposu, prin aerul greu al Sălii Palatului s-au putut vedea zvârcolindu-se, ca niște zmeie de fum, duhurile lui Cozmâncă, Micky Șpagă și Hrebenciuc.
Dragnea ar fi putut spune, mai departe: “Să fie lumină!”, și lumină s-ar fi făcut, iar plenul ar fi văzut că lumina nu e bună.
Dar nu e chip să te împotrivești disciplinei de partid. Nici măcar cu trecutul. Când semnalul a fost dat, toți, ca unul, pesediștii au executat ordinul de lepădare.
Dacă, la finalul lucrărilor, Dragnea anunța că urmează să fie mâncat de viu Ion Iliescu, delegații s-ar fi așezat ascultători la coadă. E, probabil, prețul rămânerii la guvernare, și-ar fi spus liderii din teritoriu între două înghițituri.
De aici vine forța PSD. Ordinea, disciplina și ritualul de supunere fac din acest mamut o armată de ocupație a Parlamentului și administrației, pe care milițiile liberale, măcinate de bârfe și ciupeli, n-o pot clinti.
PSD e un partid născut de societate pe cale naturală. Masa lui s-a aglutinat de la sine. Are grupa sanguină a primilor ani de șomaj și pensii devalorizate. Are fricile și loialitatea unui cartier de blocuri construite în anii ’80.
Chiar dacă e mai puternic decât liderii săi, PSD-ului îi place să se lase încălecat de monarhii aleși la congrese, fiindcă această robie îl păzește de divizare.
Acum în șa e Dragnea. Dacă e să luăm în serios diagnosticul de la congres, PSD trebuie internat într-o clinică și supus unor ample intervenții: amputare de lideri, lifting de doctrină, grefă de intelectuali, chirurgie morală reparatorie, transfuzie de sânge proaspăt.
Sunt operații crude, torturi nemaiîntâlnite în spitalele politice românești. Ar fi trebuit să vedem pacientul ridicându-se de pe scaun și rupând-o la fugă pe străzi, dar l-am văzut ridicându-se doar ca să se reculeagă, ascultător, pentru studenții bătuți în tinerețe.
Această răbdare în fața șefului, această supunere oarbă și disciplinată fac din PSD o mașinărie politică de neînvins.
Dragnea va putea să-i scoată dinții cu batista, ca la șerpii veninoși, să-i spânzure baronii de grinzile ICR, să-i înlocuiască doctrina cu tehnicile Kama Sutra, să-l împăieze pe Ponta și să-i înscrie în BPN pe Blaga și Gorghiu. PSD nu va zice nici pâs.
Va întreba doar dacă asta e tot ce trebuie făcut ca să fie câștigate alegerile. Sau mai e și altceva?
Doru Bușcu
