AcasăOPINIIEDITORIAL – Decât mare și condamnat, mai bine mic și neștiut de...

EDITORIAL – Decât mare și condamnat, mai bine mic și neștiut de nimeni

DISTRIBUIȚI

Îmi spunea, mai demult, un om de afaceri foarte cunoscut din Maramureș că ”nu poate să miște în front” și să facă lucruri ilegale, pentru că are parte de controale tot timpul, de când a ajuns în prima linie a afaceriștilor din județ. Chiar din țară, zic eu, dar asta este părerea mea…

Mai zicea el că lucrurile stăteau cu totul altfel când era mic și nebăgat în seamă. Atunci fenta statul cât putea, mai jongla și cu angajații, punea ban pe ban și nu îl deranja nimeni. Nu cred eu că îi era tocmai rău nici după ce s-a ridicat, că nu a mai ”mișcat din urechi” pe unde a trebuit, dar am stat de multe ori și m-am gândit de ce vrea omul să ajungă mai sus, deși este conștient că nu va avea parte doar de bucurii.

Or fi tentațiile materiale prea mari? O fi sentimentul ăla de bine pe care îl ai când se uită lumea cu invidie la tine? Nu mi-am putut explica niciodată. Nevastă-mea mi-a spus că bunica ei i-a dat un sfat pe care să îl aplice în viață: ”Uită-te în spatele tău. Dacă e măcar unul, nu ai motive să fii tristă…”. Asta nu se prea potrivește cu atitudinea pozitivă despre care tot auzi, dar parcă mi-i mai drag decât discursurile motivaționale pe care le-am auzit cu diverse ocazii.

Am asociat spusele bunicii neveste-mii cu cele ale afaceristului și mi-am dat seama că unele sunt pentru oamenii de rând și celelalte pentru cei care vor altceva. Mulți dintre ei sunt dintre cei care au prins gustul banului, au văzut că pot intra, cu ajutorul lui, într-o lume care altfel le-ar fi inaccesibilă. Cunosc un caz, despre care s-a tot vorbit și încă nu a fost dată o sentință, unde bani furați erau folosiți pentru a plăti artiști mari, chemați la chefuri și catalogați drept prieteni. S-au terminat banii, însă dosarul a ajuns la tribunal și tare-s curios dacă relația de prietenie va continua sau va muri. Sau, poate, ea nici nu a existat niciodată, fiind doar una pur comercială…

În sfârșit, mi-am dat seama că unii ar avea ce regreta și să spună că mai bine nu ar fi făcut pasul în față. Viața le este luată la puricat și ies la iveală lucruri care stătuseră acoperite câtă vreme erau în eșalonul doi sau chiar în rândurile de mai în spate.

Mă gândesc, de exemplu, la Victor Ponta, care a urcat repede și a coborât la fel. Bine văzut în partid cât timp era aproape de Adrian Năstase și Ion Iliescu, este dat acum la o parte, dar aș­teaptă să mai popească el pe mulți, sunt sigur. Are dosare în cercetare, are un plagiat care îi atârnă greu în cârcă, lucruri care ar fi stat la dospit, sunt sigur, dacă nu ar fi fost tentat să ocupe poziții atât de înalte în stat. Este greu de crezut că atunci când ai ambiții mari nu există alții care să ți le taie. Se întâmplă asta chiar dacă cei care au foarfeca nu au nimic de câștigat darmite atunci când miza este uriașă. Cât timp era primar în Sibiu, Klaus Iohannis avea case, dar nu vorbea nimeni de rău despre asta. A ajuns președinte al României și s-a constatat că nu toate acele case sunt cu acte în regulă. Nu știu dacă neamțul care s-a angajat să transforme România într-o țară a lucrului bine făcut este politician cu obraz gros sau chiar are mustrări de conștiință că una zice și alta face. Dar, gândindu-mă că e vechi în politică, m-aș mira să aibă mustrări de conștiință.

Am văzut acum că Dan Șova mai are un dosar sub lupa procurorilor DNA, caz în care Comisia juridică a Senatului și-a dat deja acordul pentru ridicarea imunității parlamentare. Și, cu părere de rău, după cum spunea Liviu Dragnea, noul său șef de partid, soarta lui nu este tocmai roză. Va fi sacrificat, pesediștii declarând că vor vota în plen pentru ridicarea imunității celui ce era apropiat lui Victor Ponta. Mă gândesc că mai bine ar fi stat fostul ministru al Transporturilor, al relației cu Parlamentul, al… ce-o mai fi fost în biroul lui de avocat, fără a atrage atâtea priviri asupra lui. E drept că nici banii ce i-ar fi ajuns în buzunare erau mai puțini, dar erau mai puține șansele ca orizontul lui să fie văzut printre zăbrele.

Mă gândesc la politicienii maramureșeni care au fost cercetați, chiar condamnați unii dintre ei. Au vrut să ajungă sus, dar au ajuns la coșul de gunoi al istoriei. Fie și ea locală…

Cristian Anghel nu a știut când să se retragă și poate să bată clopotele acum cât vrea, a ieșit din mintea băimărenilor pe ușa din dos. Ovidiu Nemeș e și el printre primarii care așteaptă sentințe judecătorești. Despre Ioan Mureșan se știe doar că a fost unul dintre miniștrii plecați din Maramureș către Palatul Victoria și apoi către Gherla. Decebal Traian Remeș a intrat în memoria oamenilor drept ministrul care a luat mită caltaboși. Nici Codruț Șereș nu e prea des pomenit, cât despre Liviu Marian Pop nu rabdă hârtia cuvintele care se spun când se aduce vorba despre el. E destul să spun că este cunoscut drept ministrul PLM.

Tare-s curios câți dintre maramureșeni știu care sunt parlamentarii ce ne reprezintă. Sincer, nici măcar eu, care lucrez în presă și mai am tangență cu ei, nu îi cunosc pe toți. Și, sincer, nici nu mă interesează. Unii dintre ei se mulțumesc cu locul acela călduț, bine garnisit cu avantaje atât în timpul executării mandatului cât și după. Alții ar vrea mai mult și dau din coate să ajungă mai în față. Mă gândesc că și Mircea Dolha va regreta momentul în care era un biet afacerist ce făcea cârnați într-un oraș unde se agață harta în cui, prea îndepărtat de București. A vrut mai mult și ambiția lui merită lăudată. Nu a procedat cinstit și legal, ceea ce face ca laudele de dinainte să fie anulate. Afacerile lui cu gunoaiele din Borșa au ajuns să fie discutate în Parlament. Nu știu dacă se va face ceva și pe acolo sau jocurile politice vor fi puse pe primul plan. Dacă se vor trage sfori și se va pune batista pe țambal îmi voi da seama că lucrurile sunt bine făcute, cu adevărat, în țara asta. Da, sunt bine făcute, însă numai pentru cei ce ajung în rândul din față atunci când trebuie, alături de cine trebuie.

Numai că românul are răbdare și sunt destule cazurile în care s-au deschis porțile închisorii pentru oameni care erau pe val la un moment dat și apoi, când s-a dus valul lor, n-a mai venit altul…

Ioan Buda-Ţeţu

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

TE-AR MAI PUTEA INTERESA