CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Mc. Galaction și Epistimia; Sf. Ier. Grigorie, arhiepiscopul Alexandriei

Greco-catolic – Sf. Galaction și Epistimia

Romano-catolic – Sf. Grigore Lakota, ep. m.

În anul 249, împăratul roman Deciu (249-251) a emis un edict de persecuție a creștinilor, declanșând cea mai aprigă prigoană anticreștină din istoria imperiului de până atunci. Cei doi mucenici trăiau în acele timpuri în cetatea Emesa din Fenicia, fiind născuți din părinți creștini. Părinți lui Galaction au fost aduși la credința creștină de un monah pe nume Onufrie. Sfântul Galaction a luat-o în căsătorie pe Epistimi, pe care a convertit-o la creștinism.
Hotărând amândoi să petreacă viață călugărească, și-au vândut averile și au îmbrăcat haina monahală în mănăstiri apropiate una de cealaltă.
În anul 250, în mănăstirea în care era Sfântului Galaction au intrat soldații împăratului Deciu, Sfântul a fost luat și dus în fața judecătorilor. Neputând să-și părăsească soțul, Epistimi a mers de bunăvoie după dânsul, deși mănăstirea în care viețuia fusese ferită de prigoană.
Mărturisindu-și amândoi credința, au fost supuși la chinuri, după care li s-au tăiat mâinile și picioarele, iar în cele din urmă și capetele.

***

Sfântul Ierarh Grigorie din tânara vârstă a iubit pe Hristos și s-a împodobit pe sine cu toate virtuțile cele după Dumnezeu. Drept aceea, dupa săvârșirea preasfântului papa al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop al Alexandriei, de către episcopii ce se adunaseră împreună și de către poporul iubitor de Hristos.

Și s-a făcut prea ales dascăl Ortodoxiei, fiind blând, smerit, milostiv, părinte sărmanilor, sprijinitor văduvelor, povățuitor rătăciților, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiți. Și se putea vedea că toți se bucurau și se veseleau pentru dânsul. Dar lucrătorul de sminteală diavolul, intrând în împăratul acelei vremi, Leon luptătorul împotriva icoanelor, și insuflându-i socotințe prea întinate, l-a făcut să trimită să aducă pe sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Și aceasta făcându-se și înfățișându-se sfântul înaintea lui, l-a mustrat pe împărat înaintea a tot senatul, numindu-l eretic și fără de Dumnezeu și necredincios.

Dar tiranul, nesuferind ocările acestea, i-a sfâșiat trupul cu rănile, bătându-l cu vine de bou. Iar sfântul cu mulțumită suferind bătaia, zicea către cei de față: „Pentru sfânta icoană a Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părțile trupului meu”. Acestea auzind, spurcatul împărat, a poruncit ca sfântul să fie surghiunit. Și mergând fericitul în surghiun, și ani câțva acolo petrecând, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.