Ortodox – Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Ier. Ignatie, patriarhul Constantinopolului
Greco-catolic – Sf. ap. Iacob, rudenia Domnului
Romano-catolic – Sf. Ioan din Capistrano, pr.
Sfântul Iacob a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. A trăit din tinerețe o viața aspră, niciodată n-a mâncat bucate sau untdelemn, ci numai pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă.
Sfântul Apostol Iacob se numea fratele Domnului, fiind unul din copii Sfântul Iosif pe care i-a avut din căsătoria sa cu Salomeea, fiica lui Agheu, frate al dreptului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.
Prin această căsătorie, Iosif era rudă cu familia Botezătorului Ioan și, prin urmare, și cu Fecioara Maria, care era verișoară cu Elisabeta, mama Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Logodna dintre Sfântul Iosif și Fecioara Maria a fost făcută de către familie, pentru protecția Sfintei Fecioare, care trebuia să fie ocrotită de o rudă mult mai în vârstă, pentru că amândoi părinții săi muriseră.
Din căsătoria cu Salomeea, Iosif a avut patru fii, Iacob, Simion, Iuda și Iosi, care au fost ucenici ai Mântuitorului, și trei fiice, Estir, Maria și Salomeea, care au făcut parte din grupul femeilor mironosițe.
Potrivit tradiției, Sfântul Iacob a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului. El nu face parte din cei doisprezece Apostoli ai Domnului. Sfântul Iacob și fratele său, Sfântul Iuda – scriitorul unei epistole din Noul Testament, sunt veri cu Mântuitorul Iisus Hristos.
Ca episcop al Ierusalimului, a prezidat în anul 50 Sinodul apostolic de la Ierusalim, care a hotărât ca păgânii care credeau în Hristos să nu mai păzească legea lui Moise. El este autorul unei epistole din Noul Testament şi al primei Sfinte Liturghii. Sfântul Apostol Iacob a primit mucenicia, fiind aruncat de evrei de pe platforma templului, în anul 62 și ucis cu pietre.
