Ortodox – Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, episcopul Iconiei, și Grigorie, episcopul Acragandelor (Dezlegare la pește)
Greco-catolic – Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore
Romano-catolic – Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate; Lucreția, m.
Cuviosul Antonie de la Iezerul Vâlcii era de neam român și a trăit în vremea domnului Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688 și 1714).
A intrat în viața monahală la Schitul Iezeru din Vâlcea. În viața mănăstirească, Cuviosul Antonie a trăit într-o mare nevoință, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că ar fi în trup duhovnicesc, ca un înger.
După multe nevoințe, Sfântul Antonie a ieșit din schit și s-a așezat într-o peșteră mică, unde a săpat o bisericuță în care se ruga.
Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul a cunoscut când urma să treacă din această lume la viața veșnică și i-a spus ucenicului său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte, că sfârșitul său se apropie, iar după ieșirea sufletului, să se nevoiască să pună trupul său în gropnița pe care a săpat-o singur în piatră.
După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se, Cuviosul a trecut la Domnul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea la 21 iunie 1992.
