CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Ap. Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart; Sf. Mc. Orest.
Greco-catolic – Sf. ap. Sosipatru, Erast și cei împreună cu ei, din cei 70; Sf. m. Orest
Romano-catolic – Ss. Leon cel Mare, pp. înv.; Oreste, m.
Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart fac parte din cei șaptezeci de apostoli. Sfinții Olimp și Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, împreună au fost martirizați de Nero (54-68), la Roma.
Sfântul Sosipatru, pe care îl pomenește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către romani, a fost episcop al Iconiei, săvârșindu-se în pace.
Sfântul Erast, pe care în aceeași epistolă îl pomenește Sfântul Apostol Pavel, mai întâi a fost iconom al Bisericii Ierusalimului, după aceea, fiind episcop al Paneadiei (Palestina), s-a mutat la Domnul.
Sfântul Cvart, episcopul Beritului (Fenicia), a pătimit pentru dreapta credință și a convertit mulți greci la credința creștină.
Sfântul Terțiu a scris epistola Sfântului Pavel către Romani și a fost al doilea episcop în Iconia, după Sfântul Sosipatru (Romani 16, 22).
Astăzi este pomenit și Sfântul Mucenic Orest. Oginar din orașul Tiana (Capadocia — Asia Mică), Sfântul Orest a fost doctor creștin. În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), a fost supus la multe chinuri.
Sfântul a fost aruncat în temniţa cea mai adâncă, străjerii având interdicție să-i dea pâine, apă, ca să fie omorât cu foame şi cu sete. Sfântul, intrând în temniţă, şi-a ridicat mâinile în sus şi se ruga, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai învăţat bună credinţă din tinereţile mele şi ai depărtat de la mine toată rătăcirea şi înşelăciunea; Cel ce ai zidit cerul şi pământul; Cel ce ai dus la odihnă pe robii Tăi Avraam, Isaac şi Iacov; pe Tine Te rog, nu mă lăsa, pentru că eu m-am dat cu totul Ţie; fă ca să fiu părtaş celor ce au pătimit pentru Tine şi au moştenit împărăţia Ta”.
Rugându-se astfel, Sfântul a stat în temniţă şapte zile fără mâncare şi băutură, iar a opta zi l-a scos ighemonul iarăşi la judecată şi a zis către dânsul: „Ticălosule, necuratule şi vrăjmaşule al zeilor noştri, tot împietrit şi neînduplecat eşti? Să ştii că, dacă nu te vei închina zeilor, voi porni asupra ta mai cumplite munci şi cu nemilostivire voi ridica viaţa ta; iar trupul tău cel necurat voi porunci să-l înece în apă”. Sfântul Orest a răspuns: „Sunt gata a răbda toate muncile, având în inima mea semnul Domnului meu Iisus Hristos”. Atunci muncitorul, umplându-se de mânie, a poruncit să aducă douăzeci de cuie de fier lungi de câte o palmă şi să le bată în călcâiele Sfântului Orest.
Făcându-se şi aceasta, a poruncit să-l lege de un cal sălbatic şi să-l târască până ce va muri. Şi calul, fiind alergat foarte tare, trăgea pe Sfântul pe drumuri şi pe câmpii, prin spini şi pe pietre ascuţite; apoi, în acele munci, Sfântul Orest, răbdătorul de chinuri, şi-a dat duhul în mâinile Domnului, târât de cal douăzeci şi patru de stadii departe de cetate. Iar trupul lui a poruncit muncitorul să-l arunce în râul ce se chema Fiva.
După aceea s-a arătat în locul acela un om luminat ca soarele, care adunând moaştele Sfântului, le-a îngropat în muntele ce era aproape de cetatea Tiana.
