Câţiva ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul au venit la Domnul Iisus Hristos mâhniţi de faptul că ucenicii Săi nu postesc aşa cum posteau ei. Vedeau în aceasta o încălcare a precep­telor religioase lăsate de Dum­nezeu poporului ales. Cine încălca legile era pasibil de pedeapsa divină.

Răspunsul Mântuitorului i-a surprins. Cât timp Domnul este împreună cu ucenicii, aceştia au bucuria nun­taşilor care sunt în prezenţa mire­lui. Dar, atenţionează Mân­tuitorul, va veni o vreme când Mirele va fi luat de la ei. Atunci ei vor posti.

În aceste cuvinte noi avem încă un argument pen­tru perioadele de post din timpul anului. Posturile împreună cu alte fapte ale credinţei ne aduc rânduială în viaţă şi ne pregătesc pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Un creştin posteşte din motive duhovniceşti, respectând poruncile lăsate de Domnul Hristos. Cei care resping postul nu-i înţeleg valoarea şi nu pot vedea dincolo de abstinenţa de la anumite alimente. Măsura credinţei noastre este măsura vieţii noastre.

(Pr. Dumitru Păduraru)