Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. (Matei 25, 1-13)

Parabola rostită de Domnul Iisus Hristos despre cele zece fecioare este una care ne îndeamnă la priveghere. Mântuitorul nu doreşte să-L aşteptăm lenevind, ci trăind cu emoţie apropiata întâlnire cu El.

Ne putem întreba: De ce a fost atât de categorică respingerea fecioarelor neînţelepte? Domnul Hristos ne-a atras atenţia că Împărăţia cerurilor nu o putem dobândi doar prin declaraţii de conjunctură, ci printr-o implicare responsabilă.

Toate fecioarele au avut la dispoziţie ziua întreagă să se pregătească pentru marea întâlnire cu Mirele-Hristos. Ceea ce le-a separat a fost puterea de a priveghea. Primele au privegheat, celelalte doar au aşteptat.

Oare noi Îl mai aşteptăm cu emoţie pe Domnul Hristos? Candela credinţei o mai ţinem aprinsă? Ne risipim arginţii pe toate nimicurile, însă pentru un dram de untdelemn nu mai găsim nici un bănuţ. Ne ducem viaţa în întuneric şi bătând umil la porţile negustorilor.

Mirele-Hristos nu vine când vrem noi, ci când crede El că a sosit timpul. (Pr. Dumitru Păduraru)