ZIUA DEZBINĂRII La ce distanță trebuie să stea Dragnea, Ponta sau Tăriceanu de Iohannis? În prezent, știința nu are un răspuns, dar măsurătorile au căzut în sarcina SPP. Joi, 1 decembrie, de Ziua Națională, președintele României are pretenția să stea departe de adversarii săi politici cu dosar.

Vrea să respire doar aer pur, fără atomi proveniți din DNA. Un plan special de evacuare a fost pesemne pus la punct, în caz că o să bată vântul dinspre grupul trimis în judecată și urmărit penal.

La 1 Decembrie sărbătorim Marea Unire, adică punerea în comun a teritoriilor locuite de români și consolidarea ideii de națiune. Unirea pare să fi fost obsesia cea mai sănătoasă a începutului de secol XX, un act săvârșit nu numai prin ofensivă militară și lupta politică a fruntașilor ardeleni, ci și prin înflăcărarea autentică a celor trei provincii mari.

Unirea a însemnat emoție, voința de a fi împreună, de a aduna la un loc un trib divizat de istorie, iar Ziua Unirii s-a sărbătorit mereu cu pupături, hore și cântece, cu discursuri, mititei, parade și îmbrățișări. După epocă și regim, patosul a fost mai mare sau mai mic, dar sensul de bază al Zilei Unirii – apropierea oamenilor – a rămas intact.

Acum, pentru că alte idei de campanie nu s-au arătat, a fost aruncată în joc Unirea. Iohannis i-a izgonit din paradisul Arcului de Triumf pe păcătoșii care au mușcat din mărul cunoașterii DNA. Dacă vor să vadă parada, șeful Senatului, fostul premier și șeful celui mai mare partid politic trebuie să stea în afara zonei de integritate. Se înțelege de aici că i s-a creat spațiu proiectului Cioloș, dar nu se înțelege cît de departe vor sta exilații.

Tăriceanu, de pildă, e trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă și, potrivit legii, prin prezumția de nevinovăție, e, până la o sentință definitivă, curat ca lacrima. Ponta, la rândul lui, e judecat pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Nu s-a pronunțat vreo sentință, deci e prezumat nevinovat, după lege. Dragnea e condamnat într-un dosar politic, menit să dea o explicație furiei de la referendum și să permită sistemului, după cum ne explică azi Băsescu, să controleze clasa politică.

La ce distanță ar trebui ei să stea față de Iohannis, căruia un tribunal i-a confiscat casa fiindcă o dobândise prin fals și uz de fals? La ce distanță ar trebui să stea față de un profesor de gimnaziu care și-a cumpărat șase imobile din meditații, fără ca cel mai prost om din lume să creadă una ca asta?

Vă amintiți de procesul de incompatibilitate al primarului Iohannis cu ANI? 60 de primari au fost găsiți incompatibili într-o speță identică, dar Iohannis a fost achitat la două zile după ce a devenit președinte. Ar fi de calculat o distanță și pentru protecția judiciară, dar aici sistemul calculează.

La doi pași de președinte, în cercul probității, va străluci, probabil, ca dintele de aur al statuii oarbe, fosta șefă a Înaltei Curți, Livia Stanciu, cea care, la momentul potrivit al carierei, l-a condamnat pe Dragnea și a strămutat procesul lui Iohannis la Pitești. Să amintim că, după asta, președintele a numit-o la Curtea Constituțională. N-a fost, e clar, o recompensă pentru anumite activități, ci, poate, pentru profesionalismul cu care i-a băgat la pușcărie pe madam Rarinca și pe primarul Gutău, găsiți ulterior destul de nevinovați.

România lucrului bine făcut s-a împotmolit în năravurile fostului președinte Băsescu, cel care avea obiceiul să invite la Ziua Națională nu numai pe judecătorii, procurorii și generalii care îl serveau, ci și pe mârlanul care locuia în el. Ședeau amândoi de vorbă și stabileau cui să nu-i întindă mâna, la cine să se întoarcă cu spatele.

Iohannis a copiat metoda, dar nu și limitele ei. Așa a ajuns să n-o invite la paradă nici pe Gabriela Firea, primarul orașului-gazdă și cel mai popular om politic al momentului. E genul de prostie pe care amatorii insistă s-o facă singuri.

Doru Bușcu