Lovitura de stat, ţipătul dospit în gîtlejul Monicăi Macovei, a depus ouă şi într-un gît mai neospitalier, inundat de şpriţ şi vălătuci de fum. De aici, lovitura de stat şi-a luat zborul iar, ca un liliac haotic şi funest, îmbibat în blesteme şi alcool, plutind pe deasupra celor şapte milioane de voturi pentru demitere. După mintea lui Traian Băsescu, lovitura de stat nu a fost doar cîrdăşia dintre Parlament şi lege.
Lovitură de stat a fost şi deplasarea la urne a celor şapte milioane de români care au votat împotriva sa. În vocabularul lui, pe care-l ţine depozitat undeva în zona inundabilă a creierului, cuvintele şi expresiile aşteaptă speriate, ca un pluton de muşi ascuns în cală, să iasă afară cu prima flegmă şi să spele puntea cu cine-l enervează pe căpitan. Băsescu le-a spus românilor în multe feluri, i-a insultat cu multă imaginaţie, dar e prima oară cînd îi face pucişti de şapte milioane de ori.
Lovitura de stat a mai trecut şi prin gura lui Nicolae Ceauşescu, puţin înainte ca, tot pe acolo, să trea­că glonţul unui paraşutist. Nicolae Ceauşescu n-a murit degeaba. El a lăsat succesorilor săi, împrăştiate pe pavaj, acele vorbe care ţintesc poporul direct în suflet. Traian Băsescu le-a folosit poate în altă ordine, dar atunci cînd şi-a îndemnat alegătorii să nu vină la vot a repetat, de fapt, „Staţi liniştiţi la locurili voastre!“.
Nu numai cuvinte s-au prăbuşit peste români. Fatalitatea, un fel de meteorit Tunguska, i-a izbit din înălţimea înfricoşătoare a cvorumului de 50%. Năuci, cu speranţele făcute guler, cu degetele prinse în balamaua istoriei, cei şapte milioane de învingători înfrînţi au auzit, în loc de aplauze, un om silabisind rîsul unui măgar.
Dacă-i întrebi acum din ce e făcută democraţia, aceşti dezamăgiţi au răspunsurile pregătite. Din cvorumul juristului de întreprindere Zegrean, va zice unul. Dintr-o lovitură de Barroso în testicule, va zice altul. Din ordinul lui Viktor Orban transmis maghiarilor din România, va fi de părere al treilea. Al patrulea va şti că democraţia e făcută din fuga alegătorilor de la vot şi din îndemnul preşedintelui la boicot. Al cincilea va fi convins că democraţia înseamnă nemurire, adică prezenţa morţilor din 2003 pe listele din 2012. Al şaselea, al şaptelea, al optulea şi restul de şapte milioane vor avea fiecare răspunsul lui, dar nici unul dintre ei nu va mai crede că democraţia e ceva care dă cîştig de cauză unui scor de 87%.

De fapt, democraţia, vor înţelege toţi, e o lovitură de stat.
Doru Bușcu