VINOVAȚI FĂRĂ VINĂ Ca să înțelegem raporturile noastre cu SUA e bine să aflăm că PIB-ul României se cuprinde de 12 ori în PIB-ul statului California, că Disney investește în publicitate mai mult decât investește Guvernul României în apărare și că întregul buget alocat de noi pentru Educație abia dacă egalează bugetul Universității Harvard.
America e un colos economic pentru oricare dintre țările europene, ba chiar – prin motoarele ei globale – pentru toate la un loc. E prima putere economică și militară a planetei și, așa cum se întâmplă în cazul imperiilor, prima putere culturală și morală. America și-a răspândit limba și spiritul protestant al capitalismului dincolo de frontierele Imperiului Britanic, iar azi întreaga lume își construiește viitorul în terminologie americană. Nu numai propaganda artistică a Hollywood-ului și forța marketingului Coca-Cola au convertit popoarele la americanism, ci și o anume mărinimie politică, o atitudine salvatoare explicită, care a știut să acopere de fiecare dată mecanismul cinic al profitului.
SUA au salvat Europa din două conflicte mondiale, au reconstruit Occidentul după al doilea război și au invitat întreaga omenire în confortul societății de consum.
În ceea ce ne privește, fără SUA nu am fi căpătat nici greutatea politică (atâta câtă e) și nici poziția militară de care ne bucurăm acum. Eforturile noastre pre-americane de a pătrunde în structurile europene s-au izbit de răceala franco-germană. Până în 2001-2002, când SUA au luat decizia să ne invite în NATO, noi lâncezeam la ușa Europei, lipsiți de înțelegere, de argumente și de sprijin. Odată ce vocea americană s-a făcut auzită, alianța nord-atlantică s-a deschis și, odată cu ea, porțile UE. În acest moment, prin bunele intenții americane, România parcurge cea mai sigură, mai prosperă și mai liberă epocă din existența ei.
Toate realizările politice majore ale României de azi sunt, în mare măsură, produsul amabilității SUA. Saltul nostru internațional și european a fost posibil fiindcă America le-a cerut celorlalți să ne accepte. N-a făcut-o din motive economice, asta rezultă din cifre. Iar obiectivele ei geostrategice se puteau lipsi foarte bine de aportul nostru. În fond, SUA nu aveau decât să-și mute bazele și bunăvoința un pic mai încolo sau mai încoace, într-o țară cu nimic mai prejos ca a noastră.
Ceea ce câștigă SUA de pe urma României e net mai puțin decât ceea ce câștigă România de pe urma SUA. Sigur că prostia și aroganța unor funcționari din Departamentul de Stat sau din ambasadă au creat impresia că americanii vor să ne „transforme într-o colonie”. Sigur că, pe plan local, directivele Congresului cu privire la democrație și stat de drept au fost interpretate, uneori, într-o notă imperialistă. Dar diferența dintre intențiile americane și realitatea din teren a fost făcută tot de noi.
Statul de drept predicat de SUA prin ambasadori, prin procurorii și prin agenții FBI din ambasada de la București și-a găsit un ecou deformat în mecanismul românesc de exploatare a puterii. Băsescu și veleitarii pe care i-a numit în fruntea instituțiilor de forță au înțeles repede avantajele unui slogan sub care îți poți zdrobi dușmanii. Practic, metodologia anticorupție propusă de americani s-a transformat repede într-un instrument românesc de eliminare a adversarilor prin dosare făcute de DNA-SRI. Americanii n-au putut să-și ia niciodată cuvintele înapoi și nici nu e posibil s-o facă. Așa că abuzul a fost mereu al nostru, iar răspunderea mereu a lor.
Nu America ne amenință suveranitatea astăzi, ci o mână de români. Un grup de oameni lacomi și mediocri, cu perspectivă limitată asupra funcționării statului și cu o temeinică neînțelegere a mecanismelor sociale. Ei generează frustrarea și violența de opinie, ei întrețin un fals politic demonstrat căruia îi spun „luptă anticorupție” și cu care-și croiesc adversarii peste fălci, așa cum l-a croit boierul Stroie Orheianu cu buzduganul pe tatăl lui Tudor Șoimaru.
Discursul anticolonialist e caraghios când privești istoricul schimburilor româno-americane, dar baza lui psihologică e de înțeles. Furia antiamericană s-a născut din neputința de a da un răspuns rațional confiscării punctuale a Justiției, a anumitor drepturi și libertăți individuale.
Practic, îi învinuim pe americani pentru faptul că românii sunt îmbătați de putere și proști. Uităm că datorăm Americii mult mai mult decât ceea ce pretindem că vrea să ne ia. Că suveranitatea de care ne îngrijorăm azi e un produs în mare măsură american, dar e vândută ca substanță halocinogenă unor consumatori fără discernământ, printr-o rețea paralelă de stat.
Doru Bușcu
