La sfârșitul săptămânii trecute am fost invitat să particip la conferința ”Cultură. Civilizație. Diplomație. Relații româno-irakiene”, organizată la Biblioteca Județeană Petre Dulfu, cu ocazia prezenței în Baia Mare a lui Hussain Sinjari, ambasadorul Irakului la București.
A fost o atmosferă distinsă, o prezență numeroasă, cu oameni din diferite sectoare de activitate interesați de ce se întâmplă acum sau cum s-a derulat istoria în zona Orientului Mijlociu, locul care reprezintă leagănul civilizației umane. Cu un moderator, dr. Teodor Ardelean, în formă maximă, cu o bună cunoscătoare a istoriei poporului irakian, dr. Terezia Filip, cu reprezentanții administrației județene și cu ambasadorului mult încercatei țări de față, a rezultat o manifestare din care fiecare participant a putut afla lucruri deosebit de interesante.
Hussain Sinjari este cam de o lună ambasador în România. A venit în Maramureș pentru a se familiariza cu țara în care va sta până la încetarea mandatului. E limpede că dacă și prin alte zone va fi la fel de activ cum a fost în județul nostru, în curând diplomatul o să cunoască România adevărată, direct de la sursă. Dacă am înțeles bine, Sinjari se trage din nordul Irakului, o regiune muntoasă, unde trăiește o minoritate kurdă. În Baia Mare, privind pe fereastră la munții din apropiere, l-a cuprins nostalgia văzând asemănarea de relief, dar și datorită faptului că tocmai auzise la Radio BBC că armata irakiană a început ofensiva pentru eliberarea orașului său natal, ocupat de islamiștii ISIS.
În fața celor adunați la bibliotecă, Sinjari ne-a povestit o întâmplare recentă petrecută în clădirea ambasadei din București. Într-una din zilele trecute a fost anunțat că este căutat de doi tineri irakieni care vor să-i vorbească. I-a primit și le-a ascultat păsurile. Amândoi erau chiar din regiunea sa, dar au decis să plece în Europa după ce ISIS a pus stăpânire pe zona respectivă. Acum, după ce au primit vești de acasă despre lucrurile îngrozitoare care se întâmplă cu membrii familiilor, au decis să se reîntoarcă în țara lor. Pentru asta au venit la ambasadă ca să le faciliteze plecarea, mai ales că au intrat, evident, fără forme legale în România.
Husaain Sinjari a spus că unul dintre ei a lăsat acasă cinci surori mai mici care au fost luate ostatece de islamiști, iar fratele său a fost ucis de către ocupanți. Diplomatul i-a spus că ar fi mai bine să rămână aici, să încerce să se integreze și apoi, dacă nu se va îndrepta situația de acolo, să poată să-și aducă și familia. Dacă mai rămân și nu merg acum să le salvez, nu voi mai avea pe cine să aduc aici, i-a spus tânărul.
Pe parcursul relatării, ochii diplomatului s-au umplut de lacrimi. La un moment dat nu s-a mai putut abține și a izbucnit în plâns. După ce și-a revenit, și-a cerut scuze pentru căderea avută, continuând cu următoarele cuvinte: ”Ceea ce se întâmplă cu poporul meu este înfiorător. Realitatea nu poate fi descrisă în cuvinte. De ani buni nu ne mai regăsim liniștea, mereu apare cineva care vrea ca noi să dispărem din lumea asta. Am început să ne obișnuim cu răul, cu tragediile cotidiene, dar nu ne-am pierdut speranța. Să știți că nu numai noi suntem în pericol. Nici America, nici Europa nu pot sta liniștite. Deci nici dumneavoastră, chiar aici, în Maramureș. În orice moment fanaticii ăștia pot să vă facă rău, pentru că ei doar asta știu, să ucidă și să distrugă bunuri și valori materiale”.
Nu știu de ce vorbele ambasadorului mi-au rămas în minte toată ziua. Orice făceam, mă pomeneam cu gândul la ele. Peste două zile s-a petrecut tragedia din capitala Franței. Întâmplător, desigur, printre cei uciși s-a aflat și Lăcrimioara Pop, o tânără de 29 de ani, din Coaș, absolventă a Colegiului Tehnic Anghel Saligny Baia Mare, aflat peste drum, la câțiva metri de scara blocului în care locuiesc.
Și iar m-am gândit la avertismentul diplomatului. Cât de repede s-a împlinit profeția sa! Da, e adevărat, nu se află rău la care să nu trebuiască să se aștepte oamenii. Pentru că un rău dăinuiește, altul se duce, dar mereu se ivește altul pe neașteptate. Cred că așa s-au petrecut lucrurile și de data asta, iar povața care spune să nu faci din răul altuia bucuria ta că oricând ți se poate întâmpla și ție, pare a fi de mare actualitate.
Grigore Ciascai
