Din momentul în care am auzit că o delegație parlamentară va pleca în Norvegia ca să rezolve cazurile familiilor de români care au probleme cu autoritățile din cauza relelor tratamente la care și-au supus copiii, m-am întrebat ce caută de fapt oamenii ăștia acolo. Mi se părea nefiresc ca aleșii unei nații să meargă într-o altă țară, cu scopul declarat de a încerca să ajute conaționali care au încălcat niște legi și au fost pedepsiți pentru asta.

Unde mai pui că Norvegia nu este țară membră a Uniunii Europene, ca atare nu prea se pot face presiuni de la Bruxelles asupra ei, așa cum ar fi dorit turiștii parlamentari de la București. Care au renunțat la câteva zile de odihnă din binemeritata vacanță de iarnă, punându-și fizicul în slujba intereselor nației. N-am înțeles nici de ce a fost nevoie să se deplaseze atâția  trântori pe banii poporului, unul sau cel mult doi era peste măsură, mai ales că au bătut drumul absolut degeaba.

Mircea Dolha, șeful delegației parlamentare, s-a arătat supărat că acolo ”nimeni nu i-a vorbit despre dragostea maternă, dar un copil de trei, patru luni, smuls de la sânul mamei reprezintă o traumă, ce nu poate fi măsurată”. Înduioșător de-a dreptul. Dar oare nu era mai bine ca turiștii să se intereseze de ce li s-a intentat respectabililor părinți Bodnariu două procese, din care unul penal, pentru rele tratamente aplicate propriilor copii. Trauma asta oare poate fi măsurată? Sau nu e traumă, și norvegienii din sistem sunt niște dobitoci?

Deputatul maramureșean susține că românii trebuie protejați și în afara granițelor, dar nu ne spune în ce constă protecția respectivă și până unde poate merge. În cazurile respective, cetățenii românii care au ales să se stabilească în Norvegia, aveau obligația să respecte legile țării, dar le-au încălcat și acum sunt trași la răspundere. Fără îndoială că se întâlnesc situații  dramatice generatoare de traume greu de suportat, care pot lăsa urme adânci în sufletele celor implicați. Dar vinovații principali sunt părinții, ei și-au făcut-o cu mâna lor, la propriu și la figurat.

”Noi nu am mers să facem ordine în Norvegia. Noi am mers să ne apărăm cetăţenii proprii şi să fie respectate drepturile omului (…) Aceste proteste fac bine. De ce să nu afle Ambasada Norvegiei că românii nu acceptă acest mod de a despărţi copiii de familia lor”, a mai spus Dolha. Când vezi atâta naivitate și amatorism, mai că își vine să te duci și să-l iei la palme pe inconștient. Ca și toate statele cu democrații solide, consolidate în secole, Norvegia are o legislație foarte strictă în domeniul drepturilor copiilor aflați pe teritoriul ei, indiferent de cetățenia, etnia sau religia acestora. Voi nu aveți cum apăra drepturile omului, domnule deputat, pentru că, prin demersul făcut, tocmai le-ați încălcat, oferind sprijin unor infractori ce urmează să fie judecați de justiția norvegiană.

E bine că românii nu acceptă astfel de despărțiri ale copiilor de familii. Dar problema e simplă, la mintea oricărui handicapat mintal, nu-i nevoie să fii parlamentar ca să pricepi: respectați fraților legile și nici dracu’ nu vă va lua copiii din bătătură. La sosirea în țară, turiștii au organizat o conferință de presă ca să se laude cu rezultatele obținute în excursia de pe meleagurile scandinave. Ei susțin că li s-a promis că se va modifica legislația privind protecția copilului, în sensul că va deveni mai permisibilă, iar cazurile de plasament vor fi rezolvate de un tribunal special.

Astea sunt povești dâmbovițene. În realitate nu se va modifica o virgulă în respectiva legislație, demersurile excursioniștilor fiind egale cu zero. Ei știau foarte bine că nu se va schimba nimic, că nu au atribuții oficiale pentru a interveni, că nu pot influența modificarea legislației altui stat. Deplasarea în sine este o anomalie strigătoare la cer, atâta vreme cât în astfel de situații se intervine pe cale diplomatică, ministerul de externe având atribuții în acest sens.

Într-o țară normală, parlamentarii excursioniști ar fi obligați să achite costurile din propriile buzunare, atâta vreme cât nimeni nu le-a încredințat o astfel de misiune, făcând deplasarea din propria inițiativă. În țara noastră însă, turiștii vor fi felicitați de colegi, vor primi diurnă pentru zilele pierdute și sigur se vor mai duce măcar o dată în Norvegia să vadă dacă Marius și Ruth Bodnariu au pierdut sau nu procesul intentat de autorități.

Într-o țară normală, aleșii cetățenilor ar trebui să fie interesați și îngrijorați de soarta copiilor din colegiile lor, pentru că în sistemul instituționalizat, în ghetourile urbane dar și într-un număr înspăimântător de mare de familii organizate, drepturile copiilor sunt călcate în picioare în fiecare minut de câteva ori.

Drame și traume zguduitoare, domnule Dolha, sunt la tot pasul, inclusiv în colegiul pe care îl reprezinți, nu-i nevoie să te duci în Norvegia ca să le vezi. Luarea copiilor din familiile în care primesc câte o porție de bătaie și încredințarea lor în plasament pentru o perioadă, e floare la ureche față de tragediile ce se petrec în România.

Grigore Ciascai

P.S – La scurt timp de la scrierea acestui articol, aflu că, numai în 2015, conform datelor furnizate de DGASPC Maramureș, în județ au fost instrumentate 335 de cazuri de copii abuzați, dintre care: 49 au fost victime ale abuzului fizic, 80 ale abuzului de tip emoțional, 8 abuzați sexual, 7 exploatați prin muncă și 191 neglijați. Nu cred că mai trebuie adăugat nimic la cele scrise mai sus. Doar o întrebare: Pentru aceste cazuri, nu organizați un miting de protest, domnule Dolha? Zău că ar fi mult mai credibil.