În fiecare an, în ziua de 30 ianuarie, în Biserica Ortodoxă sunt prăznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur.
Ei au trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor. Fiecare dintre ei a avut o contribuţie esenţială la teologia creştină, fiind numiţi „Protectori ai învăţământului teologic”. Cei trei ierarhi au început să fie celebraţi împreună din anul 1081, de pe vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, perioadă în care învăţaţii timpului se contraziceau pe tema împărăţiei mai mari a unuia sau altuia din cei trei sfinţi părinţi.
Pentru a îndepărta aceste discuţii nedorite din sânul Bisericii, cei trei sfinţi ierarhi s-au arătat în vis mitropolitului Ioan al cetăţii Evhaitelor, spunându- i că în faţa lui Dumnezeu ei sunt una şi nu există vrajbă între ei.
De atunci s-a hotărât ca, pe lângă pomenirile individuale ale celor trei sfinţi din cursul lunii ianuarie, şi anume a Sf. Vasile în ziua întâi, a Sf. Grigorie în ziua de 25, iar a Sf. Ioan pe 27 ale lunii, să aibă loc şi prăznuirea împreună a celor trei ierarhi, în ziua de 30 ianuarie.
Şi aceasta pentru că, pe bună dreptate, Biserica i-a numit cei Trei Ierarhi Mari. Căci ei au fost mari prin sfinţirea vieţii lor, prin gândirea lor genială, prin ortodoxia învăţăturii lor, prin dragostea lor fierbinte faţă de Dumnezeu şi semeni, prin lucrarea lor uriaşă pentru îmbunătăţirea vieţii semenilor în sufletul cărora vedeau chipul lui Dumnezeu.
Datorită lor, secolul al IV-lea a fost numit şi secolul de aur al creştinismului, pentru că acum s-a înregistrat un progres considerabil în dezvoltarea literaturii teologice, în cult, în arta creştină, în organizarea bisericească şi în dezvoltarea vieţii monahale.
Cele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381), prin hotărârile dogmatice pe care le-au luat şi canoanele pe care le-au dat, au contribuit la ridicarea ortodoxiei pe noi culmi de dezvoltare. Iar Sfinţii Trei Ierarhi, prin calităţile lor morale şi intelectuale, au dat strălucire Bisericii, atât ca teologi, cât mai ales ca preoţi şi ierarhi. Şi pentru că s-au dovedit a fi „mari dascăli şi ierarhi”, facultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori.
Sfântul Vasile cel Mare (330-379) a fost atât păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt tâlcuri la Cartea Facerii şi la Cartea Psalmilor.
Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. El este cel care a întemeiat primele aşezăminte sociale pentru ajutorarea săracilor, orfanilor, bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi.
Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au înfrumuseţat şi desăvârşit Sfânta Liturghie. Cele două Liturghii: a Sf. Ioan Gură de Aur şi a Sf. Vasile cel Mare se săvârşesc şi astăzi în Biserica Ortodoxă, aşa cum ni le-au lăsat ei.
Sfântul Grigorie de Nazianz (309-390) a fost un vorbitor înnăscut, poet şi mare teolog. De aceea a primit şi supranumele de Teologul. Şi aceasta pentru că a tâlcuit pe înţelesul oamenilor Taina Sfintei Treimi. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute în Biserica Învierii din Constantinopol.
Sfântul Ioan Gură de Aur a folosit amvonul ca nimeni altul pentru învăţarea mirenilor, pe care i-a chemat să se întoarcă la Dumnezeu şi la milostenie. El este socotit cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut biserica, primind şi supranumele de „Gură de Aur”.
Pentru toate aceste daruri cu care au fost înzestraţi şi pentru vasta operă pe care ne-au lăsat-o moştenire, Sfinţii Trei Ierarhi sunt cinstiţi în fiecare an în toată lumea creştină.
CLICK AICI PENTRU A AFLA DE CE SUNT SARBATORITI IMPREUNA CEI TREI SFINTI
