SRI l-a umflat pe un ungur care umbla cu o petardă de 1 Decembrie și acum avem titluri enorme că s-a evitat un atentat terorist cu bombă în Covasna, acest cunoscut centru internațional de terorism.

Circulând doar în ultimele zece zile prin Paris, Roma, St. Petersburg și Istanbul, adică niște orașe nervoase la maximum, în care TAB-urile stau în fața monumentelor istorice mai nou (niște taximetriști italieni încercau să alunge armata din față de la Coliseum pe motiv că sperie turiștii degeaba), și un Berlin Tegel în care finalmente se uită cineva la actele noastre de identitate mai atent (dar numai când pleci spre Paris sau Bruxelles) mă cam irită fumigăreala asta românească de fiecare 1 Decembrie sau 15 Martie.

Să nu vie vreodată lupul, că Petrică tot face scandal și titluri tabloide de 25 de ani cu marea sperietoare maghiară! Și sper sincer, sincer de tot, că după ce asculți zeci de mii de naționaliști maghiari, șpăgari români, oameni politici, vameși, patroni de club, oengiști și așa mai departe mai ești suficient de apt și de concentrat și pentru amenințările pentru care ai fost de fapt creat, de care numai obscuritatea noastră ne protejează în prezent și norocul chior.

Ați văzut ce s-a întâmplat în Afganistan cu un elicopter al Republicii Moldova? Oare ce Dumnezeu căutau acolo? Foarte probabil că un Dorel al politicii externe s-a gândit să pună Moldova pe harta lumii în acest fel, unde, se știe, era înainte mai degrabă o pată albă, oferind ONU un elicopter moldovenesc (din câte? scuzați întrebarea).

Dat fiind că optsprezece vieți nu valorează mult pe nici un mal al Prutului (de la treizeci încolo, pe Dâmbovița, a început să se mai observe, dar numai dacă se întâmplă ceva chiar în centru), iată un fel de a te afirma care la prima vedere poate părea fără risc. Cum fără risc poate părea și – exemplu ipotetic – să bugetezi o divizie să supravegheze maghiarii și doar un detașament teroriștii pe bune. Al treilea război mondial nu pare destul să schimbe dorelismele din securitatea noastră.

Dorelismul, cu alte cuvinte impostura tupeistă fără leac, a ucis pe cei șaizeci de oameni de la Colectiv. Știu că lumea e supărată că justiția a început să dea drumul unor oameni care au fost la un pas să fie linșați de populație în primele zile după dramă.

Toate astea nu dovedesc decât că statul de drept merge, în ciuda agendelor private care ating proporții de neimaginat (de exemplu, băsiștii care au pata pe Arafat și care la fiecare accident ne mai spun odată că Arafat e cazul să plece). Nu ai de ce să sacrifici țapi ispășitori, iar Justiția trebuie să fie independentă chiar de furia populară. Din păcate, răspunderea a fost difuzată bine, după cum urmează, pe capitole, între:

• Între doreii reformatori băsiști de sub Emil Boc care au înlocuit controlul cu o declarație pe proprie răspundere pentru a simplifica viața patronilor, în loc să oblige organele statului să se coordoneze și să creeze un control unitar și nebirocratic, și doreii lui Piedone din Consiliul local care au votat și ei niște reguli proprii, de fapt neconforme cu restul legislației, ceea ce nici nu e rar.
• Între ăia care au cumpărat, vândut și aprins niște artificii care nu trebuiau folosite în interior, sau s-au uitat la cei care o făceau fără un minim reflex de conservare.
• Între ăia care în loc să-și dea foc în piața publică atunci când au rămas prea puțini să facă controale regulate și la toată lumea, dar cu multe hârtii de completat (austeritatea, variantă românească) au preferat să abandoneze complet și să se acopere de hârtii.

Organizatorii sunt morți. La fel și câțiva oameni din personal care erau mai aproape. Devine chiar greu să găsești la ceilalți răspundere criminală. Nici măcar dovezi că s-a luat șpagă nu prea sunt. Și totuși, niște criminali sunt cu toții, ca orice oameni ale căror acte aduc moartea altor oameni.

Pentru că, de la scris legislație la aprins artificii ale căror instrucțiuni nu le înțelegi sau pur și simplu la a te angaja la ISU că acolo are mama ta un cunoscut, luând slujba unuia mai bun dar fără pile, toate acestea sunt acte de impostură și în prezența unui risc impostura devine criminală. Nici nu mai e nevoie de corupție.

Alina Mungiu Pippidi