UNDE S-A AJUNS „Vom avea o ședință de coaliție în care vor fi invitaţi prim-ministrul și o serie de membri din Cabinet pe care îi va hotărî domnul Tudose și vom discuta după prima săptămână de guvernare care sunt concluziile lor“, a spus Liviu Dragnea mai zilele trecute. O nebunie, nu alta! E ca și cum ar cere un set de concluzii după o plimbare pînă la Mamaia și una pînă la Făgăraș.

„Ia spune tu, Mihai, ce-ai înțeles din situația României și ce crezi că ai de făcut cu guvernul tău!“

Nici cu un elev tîmpit nu te porți așa! Nu are cum să-și facă temele într-o pauză. Această grabă generatoare de penibil a președintelui PSD vine din strînsoarea în care a căzut. Vrea morțiș să arate că lucrează de zor, chiar dacă de 6 luni nu-i iese nimic. Se zbate cu disperare să scape din cătarea jurnaliștilor de la Rise Project și Realitatea TV.

Și descinderea la Rise Project tot o formă de presiune a fost, inadmisibilă în cazul unui politician de calitate și al unui partid cu pretenții. Oamenii din PSD promovați de Liviu Dragnea au scăpat hățurile. Nu-i mai țin nervii. Fie Dragnea le-a cerut, fie au simțit că este terorizat de această maltratare mediatică și că trebuie să-i ofere o mînă de ajutor, nu contează. Fie una, fie alta, tot reacție de tip totalitar rămîne.

În același timp, răspunsul lui Liviu Dragnea ar fi trebuit așteptat. Cam cîți ani și-au imaginat cei de la Rise Project că pot să pompeze povești din Brazilia, fără să fi găsit nici o probă și nici un martor, iar Liviu Dragnea să stea pe prispă și să zică: vai, ce băieți talentați și morali sunt ăștia de la Rise Project!? Băi iubiților din PSD, nu știți și voi vreo fundație cu bani care să le facă o donație celor de la Rise Project? Ați văzut ce talentați și corecți sunt? Le mai trebuie și lor niște donații din România, că din străinătate se cam termină!

Să ne lămurim. Indiferent cine sponsorizează Rise Project, relatările din Brazilia au același aer de poveste. Nu depășesc istorisirile scăpate într-o frizerie. Asta nu înseamnă că Dragnea n-o fi fost la fete prin Brazilia, că nu are niște oameni care să lucreze în numele său, poate chiar o casă sau o firmă cu acțiunile la purtător (dacă legile Braziliei prevăd așa ceva). Dar poveștile celor de la Rise Project nu dovedesc nimic. Cu asemenea povești care nu probează nimic, cu eventuale acțiuni la purtător, ca la Tel Drum sau ca la Titanmar, sau ca în alte cîteva alte afaceri ale liberalilor veniți din PDL, Liviu Dragnea poate merge liniștit în Paradis, zicînd la porțile Raiului că România n-are procurori și ziariști care să-l dovedească.

Nu pot avansa nici o prezumție de nevinovăție pentru Liviu Dragnea. Doamne ferește! Toată politica românească de după 1990 a fost și este construită pe afaceri, pe cumpărări de posturi, pe șpagă, pe interese. Este suficient să te uiți la casa lui Dragnea și la cum se îmbracă, la vacanțe și la declarația de avere, ca să înțelegi că nu se pupă. Din afaceri cu pantofi, fie ei de calitate, și din pescuit nu poți ține un partid și nu poți face atâtea parlamentărițe demne de catwalk.

Supoziția că Liviu Dragnea este un bandit cu culcuș în Brazilia nu este egală cu un dosar penal. Mai trebuie și demonstrată cu probe! Or, tărăboiul de pînă acum, cel puțin în privința afirmațiilor legate de Brazilia, nu a demonstrat nimic. Nici că are, nici că n-are.

Nota de la DGIPI, atît de tocată la televiziuni și ziare, nu înseamnă nici ea mare lucru. Este făcută cu 6 ani în urmă, după un articol apărut într-un ziar. Asemenea note se fac în România cu sutele pe zi. Le făcea și Securitatea pe vremea lui Ceaușescu și se produc cu duiumul după 1990 de toate serviciile secrete.
Ofițerii, turnătorii, informatorii, oamenii de la sinteze care citesc ziarele produc la greu asemenea materiale. Unele sunt produse pentru ca mai apoi să fie scăpate la ziare. Altele conțin informații corecte. Eu aș da crezare și acestei note făcute despre Dragnea. Nu iese fum fără foc. Dar nu înseamnă că această notă poate înfunda pe cineva. Mai trebuie și probată. Or, la acest capitol, și DNA, și SRI, și DGIPI cad în nas. Altceva decît înregistrări și turnătorii nu știu face.

Pînă la probarea notei incriminate mai trec niște mandate. Pînă atunci, nota și-a făcut efectul. L-a transformat pe Liviu Dragnea într-o țintă vie. Și de la intern, și de la extern.

În anii comunismului, niște amici, la chefurile lor trăsnite, plăteau un om care să stea la perete și care să suporte să fie scuipat de petrecăreți. Și cine îl scuipa de la cea mai mare distanță cîștiga întrecerea. Pînă la probe, cam asta se petrece și cu Liviu Dragnea!

Post scriptum:

Pentru a nu fi bănuit de simpatie, reiau din ultimul editorial, publicat în urmă cu cîteva zile.
„Începe să se vadă anvergura lui Liviu Dragnea şi a grupului său (Lia Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, Sevil Shhaideh, Carmen Dan, Darius Vâlcov etc.). O fi fost Dragnea un bun organizator de campanii electorale, un bun mobilizator de activişti. Dar la mobilizat oameni de valoare, la elaborat un program şi la negociat soluţii, el nu este decît un soi de activist provincial scăpat pe micile ecrane. De cîteva luni, Liviu Dragnea tot patinează pe un munte de unt, cu piruete şi salturi spectaculoase, căzînd în cur ca un începător, recurgînd mereu la «n-aţi înţeles» şi la naive jonglerii logice.

Cornel Nistorescu