Reghe ne-a lămurit: „600 de «șprinturi»” a făcut Stanciu împotriva lui Dinamo. Iată o schimonosire a limbii române care traversează epocile.

Orice breaslă are ticurile ei verbale, dar nicăieri nu e ca în fotbal. Mari sau mici, fotbaliștii, antrenorii, crainicii sau analiștii insistă să vorbească într-o limbă de lemn trainică, înțesată cu greșeli.

GSP a făcut un top 5 cele mai folosite expresii care torturează limba română.

„Șprint” – Conferințele de presă par conduse de motanul Sylvester. Fotbaliștii „șprintează”, uneori mai ceva ca-n desene animate, oamenii de fotbal vorbesc greșit pe marginea subiectului. De la „Cașcheta” Iordănescu, la „șprintul” al lui Reghe, „codița” face victime peste tot;
„Futbol” – OK, poate era la modă pe vremea lui Baratky, dar odată cu liberalizarea vocalelor în 1989, putem să îi spunem jocului așa cum îi este numele: fotbal!
„Albitru” – Sylvester strikes back. Fenomenul „albitru” face victime din ce în ce mai des! Dacă vrei ca omul respectiv să fie, cât de cât, binevoitor în decizii, nu îi pronunța greșit meseria! Se zice arbitru! V-ați plins?
„Opsaid” sau „Opțai” – Pe o scară de la 1 la 4.000, asta e genul de greșeală care l-ar fi făcut pe George Pruteanu să deschidă rastelul, să caute acea Henry Repeater cu gloanțe pline cu cerneală roșie și să pornească vânătoarea;
„Să marce” – Aici, procurorul Cornel Dinu ar aduce obiecții. Și ar fi respinse. Get over it!

sursa gsp.ro