Înfrângerea cu Extrem și rezultatul de egalitate pe teren propriu cu Oradea, nu puteau rămâne fără urmări, având în vedere obiectivul unanim asumat – revenirea echipei Minaur în Liga Națională. Să recunoaștem că în acest moment obiectivul fixat e cam în ceață, chiar dacă se mai poate vorbi despre calificare la baraj de pe poziția a doua. Personal am scris până m-am săturat despre incompetența directorului executiv Radu Mare. L-am mirosit de la bun început că de mic i-au fost amputate abilitățile și calitățile, care l-ar fi putut face apt pentru a îndeplini funcția în care a fost proptit ca și sperietorile textile în lanul de floarea-soarelui. Ba mi-am pierdut și câțiva prieteni care îl țineau nejustificat în brațe. Până la urmă cred că aceștia sunt principalii vinovați pentru aducerea loazei în fruntea clubului. Au trecut vreo trei ani și nu s-a schimbat nimic, chiar dacă între timp echipa a retrogradat absolut rușinos în eșalonul secund, făcând țăndări imaginea unui club legendar, cu o istorie doldora de reușite interne și internaționale. I-am criticat și pe antrenorii aduși de prin alte părți, pentru  că Baia Mare are tehnicieni destui, chiar buni de export, gen Băban, Palko, Covaciu. Cei veniți au plecat cu coada între picioare, nereușind să ne facă să le ducem dorul. S-a mers apoi pe mâna antrenorilor proveniți din rândul foștilor jucători. Experimentele Mironescu și Buceschi n-au dat roade, sub comanda lor echipa a atins nivelul maxim al neputinței și umilinței ce a purtat în final ”numele” retrogradare. În vară s-a apelat la un cuplu experimentat, Rădulescu-Gherhard, și nimeni nu cred că și-a făcut probleme în legătură cu revenirea echipei în Liga Națională. Ori de ce pot fi bănuiți cei doi, dar nu de incompetență și nepricepere. Și totuși, voba lui Jebeleanu din ”Hanibal”, nimeni n-avea ceea ce noi aveam,  antrenori emeriți, jucători galonați și experimentați, dar cu toate astea ”n-am învins”. Ba ne-am făcut și de râs. În astfel de situații cauzele eșecului trebuie căutate în vestiar și în birou. E limpede că deciziile cele mai importante s-au luat în vestiar de către o gașcă nevolnică, dedată la dobitocii, incapabilă să contribuie la interesul general, preferând profitul individual imediat. Când nu există conducere, găștile se încaieră între ele. Se vorbește că în ultima ”bătălie” s-a ales și Rădulescu cu o scatoalcă. Sunt convins că Sorin și Ghery au încercat să rezolve conflictele, fără să apeleze la conducerea administrativă. Adevărul e că nici nu aveau la cine. Pentru că n-au avut curajul să se lepede la timp de lepre, indiferent de consecințe, au plătit cu posturile. În locul lor a venit Iuliu Varady, fost jucător al echipei. Ce am spus mai sus, e valabil și pentru el. Dacă nu va avea curaj să facă ordine în bătătură, sfârșitul îi este foarte aproape. Norocul lui e că nu mai are meciuri dificile, așa că la baraj va ajunge aproape sigur. Dar dacă nu promovează, sfârșitul e sigur. La conducerea clubului au fost aduși Liviu Bala (președinte executiv) și Dănuț Bizău (director executiv), oameni cu oarecare experiență în lumea handbalului. Problema e că de pe vremea când au activat ei, lucrurile s-au schimbat destul de mult în lumea sportului. Dacă vor apela la metodele ”clasice” (aranjamente de culise, mituiri de arbitri, ”atenții” pentru delegați și cei mari de la federație, șmecherii ieftine etc), s-ar putea să aibă surprize mari. Amintesc doar întâmplător cazul partidelor de fotbal trucate de mafia pariurilor, procurorii DNA instrumentând implicarea echipei FC Baia Mare în urmă cu doi-trei ani. Nu spun mai multe. Mă opresc aici. Sper din toată inima ca măsurile luate să readucă în această vară echipa Minaur acolo unde îi este locul firesc. Altceva nu mă interesează.

Grigore Ciascai