Mitropolitul Andrei spunea zilele trecute că indiferent ce se întâmplă, unde se întâmplă, dacă se pierd vieți, e o durere pentru toată lumea. În momentul în care lucrul acesta se face printr-un atentat, acei oameni nu acționează în numele lui Dumnezeu, pentru că nu există un Dumnezeu care să omoare. Nu știu ce Dumnezeu au ei. Ei nu au Dumnezeu, adăuga acesta.
Nu numai Dumnezeu nu au nebunii care au început să presare moartea prin orașele Europei, făcând ca imaginile cu trupuri ferfeniță, cu organe împrăștiate peste tot, cu oameni îngroziți țipând și fugind haotic din disperare, încercând să-și salveze viața, au devenit fapte comune. Pe zi ce trece începem să ne convingem că oamenii ăștia nu au discernământ, singurul lor scop în viață fiind să curme cât mai multe vieți ale creștinilor, pe care așa-zișii dumnezei ai lor i-au identificat ca dușmani de moarte.
A omorî cât mai mulți oameni de altă religie, a devenit scopul religiei lor. Motiv pentru care europenii sar tot mai des în aer, schilodiți și sfârtecați de bombele nebunilor, sau cad la pământ sub rafalele trase de indivizi instruiți și antrenați încă din leagăn să omoare. Aruncă în aer stații de metrou, aeroporturi, avioane, autobuze, magazine, după care se întorc cu fața la Mecca, se roagă și ne spun că în Coran scrie să nu ucizi iar Mohamed ar fi un profet pașnic, aidoma lui Iisus Cristos. Asta susțin, dar în realitate se comportă ca niște războinici, la fel ca acel Mohamed care și-a impus religia prin forța armelor, nicidecum prin apostoli și misionari pașnici, așa cum au procedat creștinii urmași ai lui Hristos.
Pe zi ce trece ne convingem că sportul național al musulmanilor a devenit teroarea, distribuirea morții în lumea creștină, instalarea spaimei printre cei care nu gândesc și acționează ca și ei. Da, e adevărat, nu există musulmani răi care practică terorismul și musulmani buni care se delimitează de cei dintâi, pentru că cei buni, în realitate, îi aprobă și îi sprijină pe cei răi. Concluzia e că nu toți musulmanii sunt teroriști, dar toți teroriștii care aruncă în aer lumea civilizată sunt musulmani, statisticile atentatelor fiind fără echivoc în acest sens.
Cei care ucid în numele unei religii sunt criminali ordinari care trebuie pedepsiți așa cum se cuvine, fără a ține seama de justificările lor primitive. Ei sunt cei care au declanșat un nou conflict mondial, chiar dacă de data asta nu avem față în față două armate clasice înarmate și echipate în ținute specifice. Războiul civilizațiilor a început, teatrul de operațiuni este peste tot unde există un singur descreierat care a fost îndobitocit din pruncie și pregătit să omoare.
Nu mai are rost să așteptăm nu știu ce minune să se întâmple, pentru că nu se va produce niciodată. Naivi și inconștienți, am crezut că oamenii aceștia întunecați la minte pot fi integrați în lumea noastră dacă îi primim cu ospitalitate, le oferim adăpost, îi ajutăm, pentru că țările lor sunt în situații disperate.
Viața a demonstrat însă că musulmanii veniți sub diferite pretexte în Europa Occidentală nu au asimilat valorile tradiționale pe care le-au găsit aici. Și nici n-au încercat. Ba mai mult, nici copiii și nepoții acestora, născuți și crescuți în noua patrie nu s-au integrat, preferând să rămână în tradiția primitivă, tribală, a bunicilor și părinților lor. Nu s-a lipit de ei civilizația europeană, mai importantă dovedindu-se a fi gena extremismului islamic cultivată în corturi, printre oi, capre și cămile.
Mulți dintre ei nici nu și-au văzut vreodată patriile natale, nu mai păstrează legătura cu cineva de acolo, dar asta nu-i împiedică să răspundă atunci când apostolii și învățătorii crimei îi cheamă la luptă împotriva celor care i-au primit cu brațele deschise.
E limpede că integrarea cu forța este doar o himeră atâta vreme cât musulmanii nu vor să respecte, ci să nimicească valorile Europei creștine. Poate că mai este nevoie de câteva atentate pentru ca liderii europeni să se convingă de acest adevăr strigător la cer. A venit vremea să spunem și să credem că islamul nu-i o religie ca oricare, ci una specială, prin care se propagă teroarea și moartea.
Când noi și cei care ne conduc vom înțelege aceste lucruri simple, o să începem să acționăm unitar, fără cruțare, împotriva dușmanului comun. A trecut numai un an de când noi și alții ca noi, plângeam de mila refugiaților din țările arabe, arătându-ne disponibilitatea de-ai primi în casele noastre. De la sosirea noului val, numărul atentatelor s-a triplat. În acest moment nu putem vorbi despre refugiați obișnuiți, ci mai degrabă de un transfer masiv de populație arabă în Europa.
Scopul acestei mutații este foarte clar în mintea celor care îl determină și îl sprijină. Rămâne ca și noi să-l înțelegem și să acționăm pentru a-l zădărnici. Altfel sfârșitul civilizației este mai aproape decât ne-am imaginat vreodată.
Fundamentalismul islamic este un dușman, un monstru cu o mie de capete, care lovește de câte ori poate, niciodată la întâmplare. Deocamdată, structurile europene s-au dovedit incapabile să-l țină sub control, să-l împiedice să acționeze. Singura soluție rămâne formarea unui fundamentalism la nivel european, care să se opună prin toate mijloacele celui islamic. Dacă ei au putut, noi de ce n-am reuși? Până la urmă am răspunde doar provocărilor.
Grigore Ciascai
