Mai mult de 12 ani îi trebuie unui brad să crească până la 1.80 m, după care este tăiat, transformat în ”Christmas Tree”, apoi ajunge la gunoi. Doar brazii de peste 30 de ani pot produce conuri iar din câteva zeci de mii de conuri, doar o mică parte nu sunt mâncate de păsări, veverițe, rozătoare. Din cele care scapă de animale, un număr infim ajung în pământ, sub zăpadă şi din puținele semințele care ajung în pământ, doar una germinează. După un an de germinare, din pământ iese un firicel abia observabil de brăduț. El va supraviețui dacă nu e mâncat de animale, dacă nu e rupt de vânt, dacă nu e distrus de viețuitoarele pădurii. După 12 ani de luptă acerbă pentru supraviețuire, bradul e tăiat, se ţine două săptămâni în sufragerie, după care este aruncat la ghenă.

În cifre, într-un an, un copac obişnuit absoarbe peste 6 kg de CO2 şi elimină oxigen suficient pentru o familie de patru persoane. Un zbor de cursă lungă produce 3.75 de tone de dioxid de carbon sau o tonă de carbon. Peste 60% din cantitatea de oxigen generată anual este produsă de păduri. În România covorul vegetal produce 40 milioane tone de oxigen anual.

În sezonul estival, un hectar de pădure poate să absoarbă o cantitate de dioxid de carbon egală cu cea eliminată în acelaşi timp de 200 de persoane. Pentru comparaţie, un fag adult, de 25 m înălţime şi cu diametrul coroanei de 15 m, produce într-o oră necesarul de oxigen al unui om pentru 3 zile , aproximativ 1,7 kg.

1000 km parcurşi de un automobil consumă necesarul de oxigen al unui om pentru un an.
Pentru producerea unei tone de lemn arborii din pădure consumă şi stochează 1,8 tone de dioxid de carbon şi eliberează în atmosferă 1,3 tone de oxigen.

Comparativ cu terenurile fără vegetaţie, unde eroziunea solului variază între 140-750 mc/an/ha, în pădure aceasta este sub 0,1-2,5 mc/an/ha.

În regiunile împădurite din România turbiditatea medie a râurilor este sub 100 g/mc, faţă de până la 5000 g/mc cât ating râurile care curg prin zone puternic despădurite.
Transportul de aluviuni din pădure poate atinge doar 0,5 mc/an/ha, faţă de 50-120 mc/an /ha pe terenurile agricole.

Dacă la marginea pădurii viteza vântului se consideră 100% la 50 m, în interior ea se reduce la jumătate, la 100 m scade la 25%, iar la 200 m atinge 2% din viteza iniţială.
În cazul vânturilor obişnuite, de până la 3-4 m/s, de la aproximativ 100 m în adâncimea pădurii domneşte calmul.