Duminică, 22 mai, credincioşii romano-catolici au o sărbătoare mai aparte. O vor cinsti pe Sfânta Rita de Cascia, sfânta ocrotitoare a bolnavilor şi a săracilor, „Sfânta imposibilităţilor” cum mai este denumită.
„Sfânta Rita a murit pe data de 22 mai, într-o zi de joi, deci considerăm ziua de joi ca fiindu-i consacrată. Duminică, vom sfinţi trandafirii, fiecare credincios va aduce la biserică aceste flori pentru a fi sfinţite”, a explicat preot Ioan Roman, protopopul romano-catolic de Baia Mare.

Credincioşii catolici de rit latin s-au pregătit pentru această sărbătoare cu aşa numita „Cunună de rugăciuni în cinstea Sfintei Rita de Cascia֊”. Cununa începe în prima joi din luna februarie şi ţine fără întrerupere până la 22 mai, când este obiceiul de a împărţi trandafiri bolnavilor şi săracilor pe care sfânta i-a iubit pe pământ.

Deși face parte din panteonul sfinților catolici, Sfânta Rita din Cascia a devenit un exemplu pentru toți creștinii. Și asta pentru că a fost hărăzită să poarte rănile lui Iisus. Însă minunile săvârșite de ea, chiar și dincolo de moarte, au făcut înconjurul lumii, așa încât, nu degeaba, și-a căpătat titulatura de sfântă care rezolvă până și ceea ce pare imposibil de realizat.

Despre Sfânta Rita se știe că a venit pe lume în 1381, într-o familie înstărită din localitatea Cascia, în regiunea italiană Umbria. Și-ar fi dorit să-și dedice viața credinței, călugărindu-se, însă nu a făcut asta. Pentru a se supune dorinței părinților, s-a căsătorit cu un tânăr agresiv, implicat în numeroase conflicte. Au avut doi copii. Pentru că tatăl lor a fost ucis, într-un duel, copiii au jurat răzbunare, moștenind, se pare, caracterul violent. În ciuda insistențelor mamei de a le alunga gândurile criminale, ei și-au dus jurământul până la capăt, sfârșind la fel de tragic. Rămânând singură, Rita a cerut să fie primită la mânăstirea de maici din Cascia, dar a fost refuzată. S-a rugat atât de mult să ajungă acolo, încât, într-o noapte, înșiși Sfinții Ioan Botezătorul și Augustin i-au călăuzit pașii în incinta mânăstirii. Iar atunci a fost acceptată să și rămână.

Forța credinței a făcut ca ea să devină parte a fenomenului stigmatei, cunoscut în lumea creștină ca faptul de a purta pe trup rănile și suferința Mântuitorului cu scopul iertării păcatelor omenirii. Potrivit scrierilor religioase, ea a primit stigmatul printr-un spin desprins din cununa de pe creștetul statuii lui Iisus, la vreme de rugăciune. Spinul i-a însemnat fruntea pentru totdeauna, lăsându-i o rană urât mirositoare. Marele miracol a avut loc în ziua în care a părăsit această lume, pe 22 mai, în 1457. În clipa în care și-a dat sufletul, rana a devenit diademă de raze luminoase, iar chilia a fost învăluită într-un parfum deosebit. Trupul ei nu a putrezit, nu a fost niciodată înhumat și se păstrează intact și în zilele noastre. Legenda spune că ea ar fi reușit să facă un trandafir să înflorească în plină iarnă, în grădina unei femei care a găzduit-o. De aceea, pelerinii îi duc buchete de trandafiri, în orice lăcaș de cult pe care îl patronează. Există și un ritual miraculos, cunoscut sub numele de Cununa de joi, care ține din prima joi din februarie, până la 22 mai, când se împart trandafiri bolnavilor şi săracilor. Ea este considerată protectoarea iubitorilor de Dumnezeu, a femeilor aflate în căsnicii dificile, a văduvelor, a mamelor cu fii cu probleme, a tuturor celor care au nevoie de salvare.

Ana Pop