Dumnezeule nemărginit, te recunosc aici, de faţă, ascuns în Preasfântul Sacrament şi îngenunchez cu umilinţă înaintea ta, în această zi a anului. Cât de mare a fost bunătatea ta şi cât de multe au fost binefacerile cu care m-ai copleşit în ultima vreme!

De la tine am primit viaţa şi sănătatea; tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase, şi de câte nenorociri m-ai păzit! Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău, tot spre binele meu ai rânduit aceasta, pentru ca, dacă nu te iubesc când îmi faci bine, să-mi aduc aminte de tine măcar când mă pedepseşti.

Şi totuşi, cât de nerecunoscător ţi-am fost, câte păcate am săvârşit, cât de puţin m-am gândit la tine! Pătruns acum de gânduri mai bune, iată-mă îngenuncheat înaintea tronului tău.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele pe care mi l-ai făcut; îţi mulţumesc pentru toate harurile primite de la tine şi chem toată curtea cerească a îngerilor, ca să-ţi mulţumească, deoarece mare a fost bunătatea ta faţă de mine!

Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea, îţi cer iertare, pentru că nu am împlinit legea ta, îţi cer iertate, pentru că de atâtea ori am păcătuit, şi astfel, am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă milostivirea ta!

Hotărârea mea bună din aceste clipe, de a nu te mai supăra pe viitor şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă, să îmblânzească, Doamne, mânia ta, de care m-am învrednicit, şi dă-mi harul ca, înainte de a ieşi din acest sfânt lăcaş, să aud din gura ta cuvântul de iertare!

Tată ceresc, te rog, împacă-te cu un fiu care îţi cere iertare pentru greşeli; întoarce faţa ta către un păcătos care se căieşte şi întăreşte-i făgăduinţa de a te iubi cu statornicie aici, pe pământ, ca să se bucure pe veci de vederea strălucirii tale dumnezeieşti. Amin.