AcasăEvenimentRomânia, țara nimănui! Rușii de la Polux Gold vând kazahilor aurul Maramureșului...

România, țara nimănui! Rușii de la Polux Gold vând kazahilor aurul Maramureșului cu 20 milioane de dolari!

spot_img

DISTRIBUIȚI

Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Rusia, controlat de miliardarii Mihail Prohorov şi Suleiman Kerimov, vinde activele din România, o uzină de tratare a aurului şi trei licenţe de explorare în judeţul Maramureş, către compania kazahă SAT & Company, pentru 20 milioane de dolari.

Mihail Prohorov s-a clasat pe locul al treilea la alegerile prezidenţiale din Rusia, câştigate în luna martie de Vladimir Putin.
Activele Polyus în România sunt deţinute prin firmele Romaltyn Mining şi Romaltyn Exploration, controlate prin intermediul holdingului Romaltyn Limited, înregistrat în Insula Man.
Activele vor fi vândute către un alt holding, înregistrat în Insulele Virgine, controlat de SAT & Company, se arată într-un comunicat transmis vineri de Polyus.
SAT & Company este un holding specializat în atragerea de finanţare şi dezvoltarea companiilor metalurgice şi miniere.

Compania kazahă, listată la bursa de la Almatî, este controlată de omul de afaceri Kenes Rakişev, ginerele primarului din Astana, Imangali Tasmagambetov, un apropiat al preşedintelui Nursultan Nazarbaiev.
Tranzacţia ar trebui să fie finalizată în trimestrul al doilea al acestui an.
Romaltyn Mining (cea care a preluat Transgold) deţine la Baia Mare o uzină de tratare a minereului aurifer cu o capacitate anuală de 2,5 milioane tone, care însă nu este operaţională.
Romaltyn Exploration are trei licenţe de explorare în judeţul Maramureş.
Polyus Gold a avut în primul trimestru al acestui an vânzări de 587 milioane de dolari, în urcare cu 52% faţă de nivelul din perioada corespunzătoare a anului treut, datorită aprecierii cotaţiilor aurului, dar şi creşterii producţiei.
Polyus are o valoare de piaţă de aproximativ 9,6 miliarde de dolari, potrivit datelor Reuters, şi deţine rezerve potenţiale importante de aur în estul îndepărtat al Rusiei.
Grupul a vândut în primul trimestru 345.000 de uncii de aur (aproximativ 10,7 tone), în creştere cu 24%, la un preţ mediu de 1.702 dolari pe uncie, în urcare cu 23%.

Proiectul “Aurul” a debutat în 9 mai 1990, dată la care a fost semnat acordul de principiu între Esmeralda Ranger Exploration (Australia), Compania Natională Remin Baia Mare şi Geomin SA Bucureşti. Noua firmă, SC Aurul SA, avea următorul acţionariat: Esmeralda – 50%, Compania Remin – 44,5%, Geomin S.A. Bucureşti – 5%, alţii – 0,5%, iar obiectul de activitate declarat era extracţia metalelor neferoase din sterile de flotaţie depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. După apariţia companiei australiene în Maramureş, la conducerea Remin s-au perindat trei oameni-cheie, care s-au regăsit ulterior în structurile de conducere ale Transgold, firma care s-a înfiinţat după dispariţia SC Aurul SA, dispariţie forţată de catastrofa ecologică din 2000. Aceşti oameni, care sunt şi acţionari la firmele cu care lucra Transgold, SC Transfigura SRL şi SC Explorer SA, sunt Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu (ultimul a fost şi director general în Ministerul Industriilor şi Resurselor).
Cei trei au pus bazele actualului Romaltyn, Hudrea regăsindu-se şi azi în conducerea firmei, indiferent de cine a fost stăpânul „fabricii de aur” din jurul Băii Mari. În 2003, deputatul Vlad Hogea, care cita documente de arhivă de la unităţile miniere care au făcut iazul Meda, iaz “drenat” de Transgold, spunea că în zonă ar fi fost extrase 45 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Pentru că Transgold a refuzat prelucrarea în Baia Mare a minereului obţinut după prelucrări succesive ale haldei de steril şi l-a transportat în Anglia, fără ca autorităţile vamale române să aibă posibilitatea tehnică de a verifica conţinutul real al aliajului, statul român a fost păgubit într-o afacere în care a intrat cu materia primă şi a scos… mai nimic (redevenţa anuală plătită României a fost de 2% din producţia de aur declarată de Transgold, după prelucrarea minereului în Anglia).
De altfel, una dintre disputele niciodată cercetate de autorităţile statului roman se referă la faptul că, pe lângă aur şi argint, minereul trimis în străinătate conţinea metale rare şi mai preţioase decât aurul: wolfram, cesiu, stronţiu, radiu, beriliu, iridiu.

 

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.





TE-AR MAI PUTEA INTERESA