Dacă astă vară Traian Băsescu a fost laş şi mincinos, combinând trucul ordinar al boicotului cu cvorumul înfipt de CCR pentru a rămâne în funcţie, ce ne anunţă acum că are de gând să facă ţine de altă trăsătură a personalităţii sale, aceea de a fi un scelerat.
Mai întâi, constat că, cu 2 săptămâni înainte de alegeri, T. Băsescu a renunţat să mai ia în considerare posibilitatea unui USL sub 50%. N-a mai pomenit de pretextul stupid că USL nu e partid. A trecut la atacul la persoană: Ponta n-are soluţii, nu poate fi numit. Putea să spună despre Ponta că e un plagiator- lucru perfect adevărat, aşa cum n-am obosit să fiu de părere- că e cel care l-a omorât pe procurorul Panait sau că e prea înalt şi are o nevastă prea blondă. Sau că e copilot.
Nimic din toate astea nu-i dau dreptul lui T. Băsescu, preşedinte, să refuze numirea lui Ponta ca premier, în cazul în care USL are peste 50%.
În acest caz, cetăţenii care votează USL pe 9 decembrie ştiu foarte bine că votează pentru Ponta premier. Electoratul este cel care taxează sau nu tot ce-am zis mai sus, inclusiv incompetenţa lui Ponta, invocată de T. Băsescu. Refuzând numirea candidatului formaţiunii câştigătoare cu peste 50%, preşedintele nu se mai complică cu CCR- practic, invalidează el însuşi votul a milioane de cetăţeni.
Rolul preşedintelui nu este de a-şi da cu părerea despre posibilul premier. În cazul în care distribuţia de voturi în urma alegerilor nu indică un câştigător clar, preşedintele negociază cu partidele un compromis din care rezultă un premier- aşa s-a întâmplat în 2008 cu PDL şi PSD. Dar când Parlamentul este dominat de o majoritate indiscutabilă, ce poate să rezulte din încăpăţânarea preşedintelui de a respinge premierul propus de această majoritate? Orice altă persoană avansată de preşedinte ar fi doborâtă imediat de majoritatea parlamentară. Şi atunci ce urmează, alegeri anticipate absurde?
Sau, T. Băsescu va fi din nou suspendat. De data asta cu probabilitate maximă de a fi demis prin orice mijloace legislative- liderii PPE nu îl vor apăra din nou pentru că ştiu foarte bine ce e aceea o majoritate în democraţie. Dar asta înseamnă referendum, alţi bani, altă distracţie, în vreme ce Ponta rămâne oricum în funcţie.
Sau, preşedintele îşi dă demisia. E o soluţie, dacă consideră că nu-şi poate pune semnătura pe numirea unui Ponta. Dar e o soluţie proastă- e mai bine pentru România ca Băsescu să rămână la Cotroceni şi să critice guvernarea USL, pentru că ARD are mari şanse să fie o opoziţie ca şi inexistentă.
Respingerea premierului USL de către preşedinte ar fi o iresponsabilitate criminală, care nu aduce decât rău şi nu duce nicăieri.
Nu mai am puterea să cred, aşa cum credeam astă vară că nu va accepta să fie preşedintele Masăverde, că Băsescu n-o va face, totuşi.
Cristian Tudor Popescu
