PROSTIA CONTAGIOASĂ Dan Voiculescu nu se mai poate opri din scris. Cele 11 cărți produse în pușcărie l-au făcut sclavul unui ritm nebun. Să nu se mire nimeni, așadar, că bătrânul grafoman s-a prezentat la Târgul de Carte Gaudeamus cu ultimul lui op, Lupta politică.

La lansare – care a avut loc la standul editurii RAO – a fost flancat de Adrian Năstase și de Sorin Roșca Stănescu, absolvenți și ei ai bibliotecii din Rahova. Un asemenea eveniment trebuia sărbătorit de Administrația Națională a Penitenciarelor: foștii deținuți, trecuți prin sistemul de reeducare, arată că s-au lepădat de rele și, în loc să pună la cale alte tâlhării, lansează cărți.

Și societatea ar fi trebuit să-l aplaude pe Voiculescu, fiindcă reintegrarea celor rătăciți e, în fond, sensul pozitiv al pușcăriei.

Dar pe craca vigilenței civice pândea antropoidul Bot, înarmat cu silexul digital: camera 4K, legată cu firele urii la capătul bețigașului de selfie. Bot a stârnit micii demoni #rezist care bântuiau standurile în căutarea lecturilor morale și i-a adunat la lansarea lui Voiculescu.

Apoi i-a făcut infractori pe Voiculescu și pe Năstase, i-a hărțuit cu unealta de filmare și și-a fluturat botul pe lângă ei, doar-doar o încasa mult așteptatul dos de labă care să-i deschidă și frontul plângerii penale.

Infractorii s-au stăpânit, însă, și Bot n-a putut chema ambulanța, deși, lăsând la o parte pumnul pe care nu l-a primit, avea motive destule s-o cheme.

Tumbele lui Bot au avut, însă, alte urmări: au inflamat glanda intoleranței. Lidia Bodea, director la Humanitas, și-a dat demisia din Comitetul Director al Asociației Editorilor din România.

Gabriel Liiceanu, proprietarul editurii Humanitas – vecină cu RAO – s-a indignat că Voiculescu și Năstase „ne-au furat cuvintele și valorile” și au stropit, cu abjecția lor, sărbătoarea cărții.

Iar Mircea Cărtărescu a trecut direct la sabotaj: „Pentru cine mă iubește și mă urmează: de aici înainte nici o carte de la RAO!”.

Descoperi, dacă intri pe rețele, un fel de răscoală împotriva editurii RAO, pusă la cale de inchiziția cititorilor ortodocși, oameni stârniți de cuvintele scoase de Liiceanu prin Bot. Dai peste scriitori revoltați de lipsa cenzurii, gata să verse sângele unei companii private, care tipărește cărți.

Vezi tineri care cred că Năstase, Voiculescu și Roșca Stănescu trebuie nu numai alungați de la Târgul de Carte, ci duși înapoi în celulă.

E plin Internetul de elite indignate care vor o țară ca afară, dar cu dispensă la discriminare editorială, la boicot comercial, la restrângere de drepturi și libertăți.

Armate de activiști civici mestecă adevărul și justiția plescăind și ies în stradă pentru ceea ce cred ei că e domnia legii, dar uită că Năstase, Voiculescu și Roșca Stănescu sunt foști pușcăriași cu pedepsele executate în măsura stabilită de instanțe și eliberați prin acte semnate de judecători. Gabriel Liiceanu simplifică activitatea procurorilor la ceea ce i se pare a fi esența ei: condamnarea.

„Eu mă înscriu primul pe listă să preiau o parte din condamnare”, îi spune el procurorului Kövesi cu referire la inculpatul Dragnea, abia trimis în judecată în ultimul dosar.

Și intoleranța prinde aripi: petiții online cer scoaterea PSD în afara legii, asta la câteva luni după ce europarlamentarul PD Traian Ungureanu, autor la Humanitas, zice că „suprimarea, fie şi ilegală, a acestui partid bine înfipt în lume ar trebui să fie o corecţie banală şi larg consimţită”.

Să nu amestecăm oamenii și temele: PSD e un partid cu ticăloșia veche și bine probată, face parte din răul originar al anilor ’90, dar azi e reabilitat de societate prin imperfecțiunea și necesitatea jocului democratic. PSD e legal, așa cum sunt legale mersul pe stradă și căsătoriile, așa cum sunt legale eliberarea lui Năstase și a lui Voiculescu.

Iar foștii pușcăriași care și-au executat pedeapsa stabilită de instanțe au dreptul și libertatea de a scrie și lansa cărți.

Eliberarea lor e un semn de vindecare a societății, nu un șchiopătat al pedepsei cu moartea.

Oricât de negru ar fi trecutul lui Năstase și al lui Voiculescu, și oricât de puțin ar fi reținut Justiția din el, problema nu se rezolvă cu apartheid editorial sau cu forțarea legii în stradă.

De altfel, această impulsivitate cu pumnii strânși afișată de cărturarii Humanitas și de prozeliții lor online își trage seva din necunoaștere.

Cei mai mulți habar n-au care-s faptele săvârșite de hoții pe care-i vor condamnați fără judecată, habar n-au care-s legile Justiției care urmează a fi modificate, habar n-au care sunt pașii, procedurile și argumentele, habar n-au ce spune legea pe care o vor blocată.

Oamenii ăștia se radicalizează din auzite. Cer sânge după ce și-au făcut o impresie pe Twitter. Scuipă foc și pară fără să răsfoiască un text de lege, o sentință, un regulament. Un soi de prostie contagioasă adie prin lumea suficientă a boierilor minții și înfierbântă exemplarele din specia Bot.

La sfârșitul zilei, Gabriel Liiceanu îi exclude pe Năstase și pe Voiculescu din încăperea destinată albilor. „Ei folosesc aceleași cuvinte ca noi”, zice filozoful enervat.

Doru Bușcu