De la ultimul recensământ (2002), populația României a scăzut cu aproape două milioane de persoane. Județul Maramureș nu face excepție de la regula generală, în ultimul deceniu populația s-a rarefiat bine de tot, datele numărătorii recente indicând o scădere cu circa 38.000 de persoane, de la 510.110, la 472.117. E mai mult decât în cele mai negre previziuni demografice enunțate în ultimii ani, majoritatea indicând atingerea acestui prag abia prin anul 2020. Uite că la acest capitol s-a reușit depășirea oricăror așteptări. Pentru observatorii socialului românesc, cifrele recentului recensământ nu pot fi generatoare de surprize. Și nu-i nicio mirare atâta vreme cât rubricile, cronicile negre din ziare sunt pline de știri despre oameni care și-au pus capăt zilelor. Motivele sunt diferite, desigur, dar vectorul principal care le unește este deznădejdea, sărăcia, simțul acut de inutilitate, lipsa oricărei speranțe. Spitalele de boli mintale sunt pline până la refuz. Familii, altădată onorabile, au ajuns să cerșească sau să caute un ”supliment” de hrană în containerele stradale. Tinerii, indiferent câte studii au absolvit, au o singură preocupare: să plece cât mai repede în străinătate. Știam toți că aici vom ajunge. Era suficient să te uiți în școlile primare de la sate. Înainte, într-o școală generală de opt clase erau, în medie, peste 150 de elevi. Astăzi, dacă nu s-a desființat, întreaga școală încape într-o singură clasă. După evenimentele din decembrie 1989, familiile cu doi sau trei copii au devenit o raritate, aidoma caprelor negre din rezervația Pietrosul Rodnei. Eram și mai puțini decât suntem dacă nu ar fi existat familiile unor culte religioase și ale țiganilor, care se înmulțesc în neștire, din păcate cu nu prea mare folos, mai ales în ultimul caz. Vremurile pe care le trăim sunt mai cumplite decât cele în care au avut loc două războaie mondiale. Fapt confirmat de cifrele statisticii care indică sub zece născuți vii la 1.000 de locuitori. Este cea mai scăzută natalitate din întreg secolul XX. În ultimele două decenii, numărul avorturilor este sensibil egal cu cel al nașterilor. Nu greșim dacă spunem că primul îl depășește pe al doilea, dacă luăm în calcul nou-născuții nedoriți, abandonați în spitale, gări, stații auto și containere. Femeia română, cea care ne-a rămas în memorie din picturile artiștilor care au creat în secolele trecute (frumoasă, înaltă, cu părul lung și sâni mulțumitori), a ajuns să aibă cel mai scăzut ”randament” din Europa. Femeia zilelor noastre, în întreaga perioadă fertilă (15-50 ani), naște în medie de 1,1 ori. În Biblie (Facerea 1, 28), se spune că Dumnezeu i-a binecuvântat pe oameni zicându-le: ”Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți…” Un concept biblic pe care originala tranziție românească a reușit să-l contrazică în numai două decenii.
Grigore Ciascai
