Reluarea activității de producție în sectorul minier românesc, nu poate fi catalogată decât o poveste din alte timpuri. Cu toate acestea, spre marea mea surprindere, ea a devenit dintr-o dată deosebit de actuală. Și asta datorită faptului că la începutul acestei toamne, Traian Băsescu, președintele României, aflat la Mangalia, a făcut o declarație care a luat prin surprindere mediul economic românesc. Preşedintele a declarat că există obligaţia ca până la sfârşitul anului să fie redeschise minele, pentru a se crea locuri de muncă în 2012: “Acesta este aurul în momentul de faţă – locurile de muncă. Cine este capabil să creeze locuri de muncă îşi scoate ţara din dificultate, cine nu poate crea locuri de muncă, oricâţi bani ar băga în bănci, nu-şi va scoate ţara din dificultate. Avem investiţiile actuale, avem programele de infrastructură şi avem resursa naturală, care se află în pământ: aur, argint, cupru, care trebuie exploatate. Acolo putem crea locuri de muncă. Dacă până acum cinci ani toate aceste exploatări erau subvenţionate de stat, datorită creşterii preţului pe plan mondial la cele trei metale, noi putem exploata rentabil acum fostele mine închise. Nu discut cum, în ce condiţii comerciale, este problema Guvernului. Dar avem obligaţia ca până la sfârşitul anului să redeschidem, pentru a crea locuri de muncă în anul 2012, exploatările închise care au generat, la rându-le, mult şomaj. Astăzi, suntem în situaţia de a le redeschide şi trebuie să o facem, fie că o facem cu participarea unor investitori străini interesaţi, fie că o facem cu susţinerea din partea Guvernului pentru reluarea activităţilor”. Absolut șocantă intenția președintelui, chiar dacă de-a lungul carierei sale politice a mai avut astfel de ”ieșiri”. Ca om care a lucrat un sfert de secol în minerit, mărturisesc că la auzul declarației sale, prima reacție a fost să mă întreb dacă nu cumva cineva, cu siguranță rău intenționat, l-a dezinformat pe președinte și l-a îndemnat să greșească, să se facă de râs. Altă explicație nu am găsit. Au trecut câțiva ani (era în campania electorală din 2004), dar mi-l amintesc perfect pe eternul ministru Radu Berceanu care, în Baia Mare, spunea cu foarte multă convingere că mineritul trebuie închis total și definitiv în România, deoarece ”nu ne mai putem permite ca un miner să intre în subteran cu zece lei în buzunar și la terminarea șutului să se întoarcă de acolo doar cu un leu sau chiar cu buzunarele goale”. Subalternul politic al viitorului președinte Băsescu, făcea aluzie la nivelul ridicat al subvențiilor acordate mineritului, o afacere caracterizată nerentabilă, falimentară chiar, din toate punctele de vedere. Ce minuni s-au petrecut în următorii șapte ani încât, aceeași guvernanți, să-și schimbe complet politica față de minerit? Triplarea prețului metalelor și necesitatea creerii de noi locuri de muncă sunt argumentele președintelui, dar ele nu stau în picioare nici la cea mai sumară analiză economică. Redeschiderea activității miniere de către statul român ar însemna (părerea mea), una dintre cele mai grave greșeli economice de după 1989, cu consecințe incalculabile pentru viitorul țării.

Grigore Ciascai