Mare tămbălău mare, zilele trecute printre țiganii din Baia Mare. Aici au descins liderii unui nou partid țigănesc de nivel național, al cărui nume pun pariu că nu-l știu pe de rost jumătate dintre ei. Marian Daragiu, noul bulibașă politic, a încercat să pară om serios, vizibil afectat de greutatea problemelor pe care le are pe cap. Ca atare a cuvântat următoarele: ”Romii știu, pot, vor și au capacitatea să se organizeze în așa fel încât să scrie o nouă pagină în istoria României și a romilor. Noi vrem puterea nu de dragul puterii, ci pentru a ne pune la adăpost pe noi și familiile noastre. Avem datoria să salvăm ceea ce se mai poate salva, pentru că s-au irosit atîtea generații, iar acum acest lucru trebuie să se oprească”. Doamne, de multe ori am mai auzit vorbele astea! Fiecare bulibașă ajuns politruc șef peste câteva zeci de coviltire-garsonieră pe asfalt european, dau fuga în coloniile din țară să ducă vestea cea mai mare: a apărut liderul adevărat, atât de mult așteptat de generațiile risipite! De aici înainte nu mai e mult până la o nouă dezrobire, dar pentru asta obligatorie este organizarea. Va trebui ca de aici înainte toți să asculte doar de aghiotanții pe care bulibașa națională îi va stabili în fiecare județ. Vor urma programe de ”instruire” politică, astfel încât voturile celor din ghetourile de pe Craica, Pirită, Combinat ori Ferneziu să nu se mai risipiească aiurea către alte partide, ci să se adune numai în coșarca tuciuriilor. Chestia asta e mai greu de rezolvat. Prima dată ar trebui să dispară actualii lideri-negustori de voturi, cei care stabilesc de fapt pe cine se pune (obligatoriu) ștampila. Restul e doar o poveste frumoasă cu personaje din nemuritoarea ”Țiganiadă” a lui Ioan Budai-Deleanu, dar care între timp s-au manelizat și abrutizat înspăimântător de mult. Nimic n-a mai rămas din farmecul acelor personaje. E drept, vorba unui coleg, că nici autorul ”Țiganiadei” atunci când a croit izmenele personajelor sale nu a prevăzut că ele se vor înmulți la nesfârșit, pe sârmă. Vizionarul Budai-Deleanu își imagina o Republică țigănească, administrată după legile nescrise ale cetățenilor care o alcătuiesc, în care familia să fie celula de bază a societății. Numai că astăzi mai degrabă putem vorbi de ”celula” de la penitenciar, acolo unde ajung familii întregi de ciorditorii și tâlhari, care au lăsat cimitirile fără cruci din metal, ogoarele fără recolte, canalele fără capace, mașinile fără roți, trecătorii fără portofele, beciurile fără murături sau afumături. Solii veniți din București strigă din goarnă adunarea și organizarea țiganilor, de parcă nu tot în găști și cete bine puse la punct au ajuns să atingă piscurile din Himalaia delicvenței și infracționalității. Oricât de lungi și înalte am ridica zidurile țigănești (din Baia Mare sau de aiurea), ele nu își vor atinge scopul pentru că nu mai este nimic de separat. Nu mai putem vorbi de două ”lumi” distincte, ele s-au omogenizat, au infinite puncte comune. Cea care reclamă măsuri de protecție se țigănește constant și eficient, tot mai imună la provocările naturale ale civilizației. Se spune că epocile morale alternează ca anotimpurile. Așa o fi, dar nu la noi. Tarele noastre sunt vechi, poate de pe vremea lui Budai-Deleanu, atunci când Miorița ne-a fost legată cu lanțul de căruță, dar nu ne-am împotrivit și nici n-am încercat de atunci să o dezlegăm. Las-o, mă, că merge-așa!
Grigore Ciascai
