Duminica aceasta a III-a din Postul Mare al Sintelor Paști este numită și Duminica Sfintei Cruci. Nu întâmplător s-a rânduit de către Biserică să se citească această pericopă evanghelică. Scopul ei a fost acela de a ne întări duhovnicește în urcușul nostru spre Înviere. Mântuitorul Iisus Hristos ne propune și ne arată că cine dorește să meargă după El trebuie ,, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-I urmezeˮ ( Mc 8,34). Și acum apare fireasca întrebare׃
Ce este lepădarea de sine? Lepădarea de sine însemnă lepădarea de voia proprie. În firea noastră păcătoasă cel mai puternic impuls este acela de a ne satisface voia noastră. În centru lumii și al vieții punem numai persoana noastră, cultivăm mai mult individualismul și egoismul în uitare de Dumnezeu și de semenii noștri. A te lepăda de tine însuți înseamnă așadar, a-L iubi pe Hristos mai mult decât te iubești pe tine și iubirea față de semen să fie tot la fel. Dar toate acestea pot rămâne vorbe goale, sau frumoase figuri de stil dacă nu pornim concret, ceas de ceas, zi de zi ,, a ne călca în picioare ˮ propriile gânduri, propria voință, propriile dorințe supunându-le voii lui Dumnezeu.
A doua condiție care trebuie să o îndeplinim pentru a merge după Hristos este luarea sau asumarea Crucii. Cu toate că crucea are mai multe înțelesuri spirituale în Sfânta Scriptură, în Evanghelia de astazi crucea poate însemna׃ o neîmplinire, o boală incurabilă, o patimă nevindecată, un handicap fie din naștere fie în urma unui accident, o durere prelungită în tot timpul vieții pentru pierderea unei ființe dragi. Oricare ar fi crucea noastră, Hristos ne îndeamnă pe fiecare ,, să-și ia crucea saˮ, aceasta poate însemna o chemare spre El, spre iubirea Lui, spre bunătatea lui, spre mila Lui. Toate aceste suferințe și neîmpliniri vor deveni bucurii dacă le vom împărți cu Hristos. El dorește ca necazul, încercarea, neputința sau suferința pe care le avem să nu ne îndepărteze de El, să nu ne înstrăineze de El, ci să ne aproprie mai mult de El, să ne unească cu El. Hristos dă sens vieții noastre și toate le transformă în scară către cer. Astfel, crucea noastră se transformă în lumină a sufletului și în urcuș către Înviere.
Deci, cuvântul din această Duminică ne îndeamnă la o serioasă privire în viața noastră. E timpul să ne luăm în serios crucea, numele și viața de creștin, pentru a ajunge cu adevărat la Înviere spre care pretindem că mergem în această vreme a Postului Mare. Amin (Pr. Sfara Gheorghe Marius)
