Primii regi ai României au avut un mariaj plin de obstacole, dar solid, până la sfârşitul vieţii. 10 mai este Ziua Regelui, ziua în care, în 1866, â a sosit în România și avea să schimbe fundamental traseul politic al țării noastre. Când a fost ales principe al Romaniei, Carol nu era căsătorit și, conform Constituției, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine română.
Așa se face că, trei ani mai târziu, în 1869, când Prințul Carol tocmai împlinise 30 de ani, o cunoscuse pe Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, care aveai să-i devină regină.
Tatăl lui Carol, Prinţul Carol Anton, i-o descrie fiului său, într-o lungă scrisoare de felicitare trimisă pe 15 aprilie 1869, în cele mai frumoase culori, încurajându-şi fiul să-şi unească destinele cu Elisabeta.
„E desigur superioară sub raportul cunoaşterii lumii, a ştiinţei. Ea e drăguţă, plăcută şi fizionomia ei arăta bunătatea inimii sale. E foarte cultă şi chiar excepţional de bine înzestrată. Prinţesa excelează şi în cunoaşterea limbilor. Ea vorbeşte la perfecţie franceza şi engleza. Intrucţia ei e, cum s-ar zice, universală“.
Logodna de la Koln, dintre cei doi, a fost descrisă de viitoarea Regină Elisabeta în “Jurnalul” său, care a fost publicat în Germania.
„Eram foarte veselă în a revedea pe tânărul prinţ, pe care îl întâlnisem foarte des la Berlin, cu opt ani înainte. Mă interesa mult prinţul, ale cărui fapte le găseam îndrăzneţe şi a cărui hotărâre de a se jertfi pentru un popor tânăr mi se părea cavalerească şi nobilă.
În sfârşit, plecarăm, fiind vreme să ne pregătim de concert. Mă îmbrăcai în grabă cu o rochie nouă de tot şi foarte frumoasă: o fustă albastră, iar pe deasupra o rochie de mătase albă cu flori mici, decoltată în patru colţuri.
Pe când mă îmbrăcam, Prinţul României se anunţă şi fu primit. Eram aşa de nerăbdătoare, încât îmi încheiasem şi mănuşile.
În sfârşit, plecă! Intru în salon şi dau să zic: «Ce fel, mamă, nu eşti îmbrăcată?» Dar o expresie ciudată pe faţa mamei îmi opreşte vorba. Ea începu să se plimbe prin casă şi îmi zice: «Prinţul României acum a plecat de-aici. Mi-a cerut mâna ta.»
Eu făcui o faţă decepţionată, dar atât de decepţionată încât mama se aştepta iar la obişnuitul «nu» cu care răspundeam tuturor pretendenţilor, dar am răspuns numai: «De acum?»“.
O notă semnată, la fel ca şi celelalte, cu pseudonimul Carmen Sylva, sub care a scris numeroase lucrări. Şi, într-adevăr, Carol venise special de la Paris pentru a-i cere mâna Elisabetei, dar n-a rămas decât o oră şi jumătate. Iar, la plecare, i-a lăsat o fotografie.
„Avea o privire încruntată şi la care nu ma puteam uita fără spaimă. Mă gândeam: «Dacă o fi să mă privească tot aşa, eu mor». Eram logodiţi de patru săptămâni şi nu-l puteam asculta fără să tremur. Abia în faţa altarului m-am liniştit de tot“, mai scria Elisabeta.
Realitatea este că el era un bărbat rece şi calculat, iar ea părea a fi o visătoare, fiind cu 4 ani mai tânără decât Carol. Nunta celor doi a avut loc pe 15 noiembrie la Palatul din Neuwied, iar un an mai târziu, Elisabeta îl năştea pe unicul copil al familiei regale, Principesa Maria.
continuarea AICI
