În urma cutremurului din martie 1977 s-au descoperit blocuri fără fundaţie, iar în blocurile Dunărea şi Continental au fost găsite aparate de emisie, arme şi acte în alb. Oamenii erau nemulţumiţi de faptul că lunar li se opreau bani din salariu pentru contul Omenia.
În seara zilei de 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter. Seismul a avut loc la ora 21.22.22 şi a durat 56 de secunde. Atunci au murit 1.570 de oameni, din care 1.391 numai în Bucureşti. Peste 11.300 de oameni au fost răniţi.
Imediat după cutremur, Nicolae Ceauşescu a hotărât să deschidă „Contul refacerii, solidarităţii şi omeniei“, cunoscut sub numele de „Omenia“, unde toţi oamenii muncii trebuiau să doneze bani pentru reconstrucţia ţării. În ajutorul României au sărit atunci şi ţările străine, care au trimis sume mari de bani pentru reconstrucţia Bucureştiului, oraşul cel mai afectat de cutremur.
Numai că, în realitate, oamenii muncii din Republica Socialistă România se nu se grăbeau să doneze bani. Documente inedite din arhiva Consiliului Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ne oferă o imagine reală a situaţiei din acea perioadă. Securitatea pornise pe urmele tuturor. Informatori erau şi printre muncitori, dar şi pe nave plecate în voiaje. Ascultau discuţiile pe care românii le aveau cu apropiaţii şi apoi îi turnau superiorilor.
Într-o notă înaintată Securităţii în data de 2 aprilie 1977, informatorii au strâns mai multe nemulţumiri ale constănţenilor. Vă redăm câteva dintre ele. „Numita (…) din Constanţa, strada Bravilor, bloc T3, referindu-se la suma pe care trebuie să o dea soţul său pentru sinistraţi, a afirmat: «Cine ştie cât o să li se oprească. Mie mi-a oprit deja o zi din salariu şi până la sfârşitul anului 5 la sută din salariu, deci 100 de lei pe lună, ca să nu mai pun la socoteală că vom da câteva spectacole în contul sinistraţilor. E strigător la cer, ce să mai spun! Dacă ar putea ne-ar lua şi pielea de pe noi»“.
„Cu ajutoarele date se făcea un nou Bucureşti“
Vorbele muncitorilor, spuse la colţ de stradă, erau şi ele auzite de securişti. Un muncitor din Botoşani, care lucra la un şantier din Constanţa, şi-a dat şi el cu părerea despre contul Omenia. Vorbele sale apar în raport: „Cutremurul pe aici la Constanţa s-a simţit de gradul 3, nu s-au produs dărâmături, în schimb ne jefuiesc ăştia cu ajutorul pentru sinistaţi. Câte ajutoare au dat alte ţări se făcea aproape un nou Bucureşti, dar ăştia ai noştri tot umblă cu coşul pe la poarta şantierului“.
În documentul aflat în arhivele CNSAS apare şi punctul de vedere al comandantului navei Dacia de la acea vreme. Iată ce spunea el echipajului: „Cine mă poate lămuri: dacă America a dat 25.000 de dolari, o sumă mai mare s-a strâns de la alţii, plus aurul recuperat din bijuteriile de la oameni, de ce mai este necesar să ne ia şi nouă câte un salariu?“ Securistul de pe navă l-a turnat imediat ce a ajuns în port şefului său, într-un raport. Iată cum îşi încheia el misiunea: „Respectivul (n.r. comandantul) a spus că nu-i pasă dacă-l dă jos de pe navă, că altceva nu i se poate face“.
Surprizele de la Dunărea şi Continental
Din documentele aflate în arhiva CNSAS descoperim că tot ceea ce discutau oamenii la colţ de stradă ajungea la urechile şefilor. Într-un alt document, în care de data aceasta erau consemnate nemulţumirile românilor vizavi de pensiile mici, de situaţia economică a ţării, oamenii comentau şi despre ceea ce se descoperise la cutremur.
Iată ce scris securistul într-un raport: „Dna (…) şi-a exprimat părerea: Nu ştiu cum şi lumea asta nu se revoltă. Numai cutremurul care a avut loc a scos la iveală aparate de emisie în funcţiune, arme, acte în alb, iar acestea s-au găsit în special în blocul Dunărea şi Continental, unde locuiau oameni cu funcţii în aparatul de stat. În continuare a afirmat că s-a dat dispoziţie ca să nu se mai demoleze locurile avariate penru a nu se mai descoperi cine ştie ce lucruri“.
Blocuri fără fundaţie
În acelaşi raport, se consemnează faptul că în urma cutremurului s-au găsit blocuri fără fundaţie, ceea ce denotă că s-au furat multe materiale de construcţii. „Casele particulare afectate de seism sunt reparate de către proprietari şi toată lumea se întreabă unde sunt sumele mari de bani care s-au strâns în contul omeniei, precum şi fondurile primite din alte ţări“, încheie colaboratorul Securităţii.
Documentarea şi cercetarea în arhiva CNSAS au fost realizate de: Cristina Anisescu (coordonator), Florentina Budeancă, Liviu Burlacu, Cipriana Moisa, Felicia Bugnariu, de la Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii, Serviciul Programe Educaţionale şi Centrul de Istorie Orală.
Comandorul Ovidiu Nechita, de 79 de ani, îşi aminteşte că în martie 1977 era detaşat la Mangalia, la un curs de rachete, la Centrul de Instrucţie al Marinei. Soţia îi rămăsese acasă, împreună cu cei doi copii. Spune că a fost de acord să i se oprească din salariu o anumită sumă timp de un an. „Toată lumea era impresionată de tragedia de la Bucureşti. Eu am fost de acord de prima dată să donez bani. Nu mai ştiu ce sumă mi se oprea lunar, dar îmi amintesc că am dat bani timp de un“, spune el.
35.000 de locuinţe prăbuşite
La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit. Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personalităţi marcante ale ţării noastre: Doina Badea, Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, prozatorii A. E. Baconski şi Alexandru Ivasiuc.
În seara de 4 martie 1977, Nicolae şi Elena Ceauşescu se aflau în Nigeria, la un banchet care se dădea în cinstea lor. După ce a primit vestea despre cutremur, Ceauşescu a întrerupt banchetul. La telefon a instituit starea de necesitate în România, iar a doua zi de dimineaţă, cei doi au aterizat pe aeroportul Otopeni.
