În oficiosul liberal al tejghetarului mustăcios din Centru Vechi, citesc un articol în care se spune că echipa din jurul actualului și viitorului primar manipulează cetățenii. Ni se predă o lecție din care ar trebui să reținem, printre altele, că cetățeanul este obligat să respecte deciziile unei instanțe și că flagrantul reprezintă o probă indubitabilă în orice țară.
Nu lipsește nici informația potrivit căreia DNA are datoria să demonstreze vinovăția inculpatului, iar avocații acestuia să probeze nevinovăția, adică ni se repetă lucruri cunoscute de când lumea. Cu o singură remarcă – în foarte multe cazuri (inclusiv cel al primarului Cherecheș) -, lucrurile stau un pic altfel: procurorii te socotesc vinovat pentru că așa le-a spus denunțătorul, iar tu trebuie să-ți demonstrezi nevinovăția, nu ei să facă proba acuzațiilor.
O simplă acuzație adusă de procurori oricărei persoane, poartă cu sine în mentalul colectiv și verdictul de vinovat. Prezumția de nevinovăție a devenit o formă fără fond, o simplă sintagmă utilizată excesiv pe toate comunicatele emise de DNA pentru a acoperi într-o manieră ipocrită ceea ce înseamnă actul de justiție.
Eu nu cred că încerc să manipulez cetățenii dacă repet obsesiv că toate probele procurorilor sunt furnizate de către un infractor dovedit de instanță. Probele în baza cărora primarul este ținut în arest preventiv după finalizarea cercetărilor și trimiterea dosarului în instanță, nu sunt decât o succesiune de înregistrări făcute de denunțătorul-infractor Cristian Șpan, nevalidate, neautorizate, neomologate și false. Ele au indus în eroare procurorii, dar lucrul acesta e greu de recunoscut de către cei care au impresia că toată lumea poate greși, evident în afară de ei.
Întreg scenariul flagrantului a fost pus la cale din timp și poate că era cu adevărat reușit și se putea constitui într-o probă indubitabilă, dar a intervenit ceva care a grăbit acțiunea. Cu o zi înainte, în 25 aprilie 2016,la ora 16.05, infractorul Șpan îl întreabă pe nașul Liviu Bala: Bun, și când îl executăm?, la care primește răspunsul: După sărbători, în plină campanie. Dar execuția a venit a doua zi odată cu returnarea unei sume infime din împrumuturile mari pe care Șpan le-a luat de la Cherecheș din 2012 încoace. Îmi vine greu să cred că finul Șpan a trecut peste nașul Bala și a acționat fără consimțământul acestuia. Dar e posibil să fi procedat așa.
Infractorul Șpan a pregătit cu răbdare înscenarea. Evident că era în stare să vândă pe oricine, inclusiv pe mama și tatăl lui, numai să facă rost de bani, fiind falit total. Pentru asta s-a întâlnit cu crâșmarul mustăcios, unul dintre finanțatorii candidatului Țâgârlaș, și a pus la cale flagrantul. Prelucrarea înregistrărilor s-a făcut, cel mai probabil, prin firma de specialitate deținută de acesta, dacă nu cumva e și mâna altcuiva, mult, mult mai de sus. Ca și tehnica folosită, de altfel, chiar dacă DNA s-a oferit să-i pună la dispoziție aparatura necesară în ultima acțiune.
Există apoi și discuția dintre Șpan și Claudiu Florescu pe marginea viitorului televiziunii EMaramureș, din perioada când aceasta tocmai își încetase emisiunile. Infractorul îi spune că nu își face probleme pentru că va veni PNL cu vreo trei luni înainte de campanie și va băga o grămadă de bani și i-o voi da. Și apoi cine va fi tocat mărunt la EMaramureș, că doar nu mama. Mă rog, putea să o toace și pe mamă-sa, că pe tatăl său l-a băgat de paravan în toate nelegiuirile făcute. Și dacă n-a avut scrupule față de tată, ce l-ar fi putut opri să procedeze la fel și cu nevinovata lui mamă? Evident că persoana pe care o dorea tocată mărunt era Cătălin Cherecheș.
Mai grav mi se pare faptul că infractorul Șpan nu se mulțumea doar cu tocatul de tip jurnalistic, ci dorea să-l vadă mort de-a binelea. Intuind posibilitatea de a nu-și mai vedea niciodată banii recuperați de la Șpan (e vorba de peste 300.000 de euro), Cherecheș îi cere acestuia să încerce repornirea televiziunii în perspectiva alegerilor din 2016. În dosarul procurorilor este consemnată discuția din 29 ianuarie 2016, printre altele, Șpan îi spune lui Florescu: Acum eu să dau drumul la EMaramureș pe promisiunea lui că se va întâmpla asta, niciodată. Mai bine îl omor. Omor și EMaramureș-ul și clubul. Păi măi Claudiu, dar eu îl omor cu mâna mea, pe cât e el de primar!
Asta așa ca să se știe cum stau lucrurile și în privința amenințărilor voalate pe care, cică, primarul le-ar fi proferat la adresa familiei infractorului, de care s-a făcut atâta caz. Culmea e că poveștile depănate de Șpan au avut trecere la procurori și au stat la baza justificării arestului preventiv invocându-se periculozitatea suspectului, în vreme ce asupra amenințărilor formulate de către denunțător n-au zăbovit o clipă.
Da, așa e Justiția, oarbă, mută, surdă și, mai ales, independentă. Dacă încerci să spui adevărul despre ce s-a întâmplat, trompetele politice dau sfoară prin urbe că manipulezi alegătorii. Nu contează că menținerea unui om în arest preventiv, după finalizarea cercetărilor, poate echivala cu distrugerea lui definitivă.
Mai mare grijă trebuie avută față de denunțătorii infractori, odioși de-a binelea. Lor trebuie să li se asigure protecție. Numai așa instituția denunțătorului va putea fi consolidată și încurajată. Și nu are nicio importanță dacă turnătoriile sunt adevărate sau mincinoase, că procurorii știu întotdeauna să extragă din ele doar ce le folosește împotriva suspectului, pardon, vinovatului.
Grigore Ciascai
