Am crezut că totul se va termina în noaptea de duminică spre luni, după ce vor afla că au pierdut fără drept de apel confruntarea cu alegătorii.

Pentru că ei au purtat în primul rând un război cu băimărenii, cărora au vrut să le impună alegerea unui candidat după chipul și asemănarea lor. A celor care au făcut tot posibilul ca visul cetățenilor să se sfârșească aici, brusc, fără putință de a continua, așa cum se întâmplă de fiecare dată când somnul ne e populat de întâmplări frumoase.

Dar n-a fost așa. Lupta continuă, ca să fac aluzie la sloganul electoral (Munca învinge!) al unuia  dintre cei doi principali candidați pierzători ai alegerilor, pentru că soldații nefericiți nu vor să priceapă (sau nu pot) că războiul pentru ei s-a terminat cu o înfrângere dureroasă sau, mai degrabă, rușinoasă. Orice om, chiar înzestrat cu o doză minimă de judecată, ar privi cu realism tabloul pe care sunt postate rezultatele alegerilor, s-ar scărpina pe scăfârlia golașă de gânduri și idei, după care s-ar resemna recunoscând că a pierdut deplorabil competiția.

Probabil că și așa le cer prea mult, am prea mari așteptări de la niște neputincioși frustrați, intoxicați cu ură și venin, în stare să facă orice, chiar orice, ca să iasă din situația ridicolă și penibilă în care i-au adus alegătorii.

Am crezut că după anunțarea rezultatelor, valul de insulte, înjurături și amenințări adresate nouă și candidatului în care am crezut și l-am susținut se va estompa, va slăbi în intensitate, pentru că așa e normal. Însă înfrângerea nu le-a domolit pornirile instinctuale specifice fiarelor sălbatice, dimpotrivă, în aceste zile atacă în disperare după ce orgoliile bolnave le-au fost grav rănite.

Mesaje și comentarii în care suntem făcuți în toate felurile, amenințați că vom păți ceva noi sau cineva din familie, cuvinte triviale, înjurături care l-ar face invidios și pe cel mai spurcat corturar,  continuă să ne fie adresate într-un ritm alarmant, dovadă că toată acțiunea beneficiază de coordonarea și finanțarea cuiva.

Sunt destul de bine blindat de indiferență încât să rezist la astfel de atacuri venite din partea unor persoane cu handicap sever în regiunea capului, nu mă ating și nu mă afectează pentru că nu merită să mă gândesc măcar la asemenea josnicii. Dar stau și mă întreb ce o fi în mintea mizerabililor care, sub protecția anonimatului, îți urează să-ți moară familia de cancer, să-ți mănânce viermii părinții din mormânt sau să putrezești în pușcărie? Oare mizeriile astea reușesc să producă satisfacție celor care le scriu sau le comandă?

Refuz să cred, că e posibil așa ceva. Ființa umană nu poate decădea în asemenea hal. Dar, cine știe, poate că sunt doar un biet naiv, incapabil să pricep firea și comportamentul unor animale ajunse să umble în două picioare.

Mă surprinde faptul că în campania electorală lucrurile au decurs oarecum normal, atacurile de acest gen fiind o raritate. De duminică încoace ele s-au întețit, au căpătat forma pe care am pomenit-o, sunt de o duritate incredibilă și văd că nu contenesc. Asta în condițiile în care perdanții direcți, candidații PNL și PSD, au ieșit cu declarații publice în care își recunosc înfrângerea și promit că aleșii lor din Consiliul Municipal vor avea o abordare pozitivă și cooperantă în folosul comunității.

Asta ne poate face să credem că mult mai înverșunați și neînduplecați sunt cei din spatele lor, care abia acum conștientizează că au pierdut totul, că vor trebui să aștepte cel puțin încă patru ani ca să-și pună în aplicare planurile mârșave.

În corul celor care împrăștie ură și venin cântă, ba am putea spune că e prim-solist, un individ soios, desprins parcă din personajele lui Gogol, care a obținut de 31.000 de ori mai puține voturi decât câștigătorul primăriei Baia Mare. Surprinzător, libidinosul a devenit activ după încheierea alegerilor, deși el este pasiv din naștere. Rotofeiul mascul feminizat din neputința de-a naște trimite mesaje odioase și informații mincinoase pe unde apucă, dar și cu adresă precisă la publicațiile de dreapta din Capitală, care încă mai ciugulesc din mâna prea-întunecatei sale șefe de partid, acel monument umblător al urii și răutății.

Îi ține hangul un cântăreț pe gaura gurii, o spurcăciune frustrată despre care lumea vorbește că ar fi pidosnic, adică face lucrurile firești pe dos, sau cu dosul cum ar veni. Cei doi codoși masculini îi spurcă pe cei 32.000 de băimăreni care l-au votat pe Cătălin Cherecheș, îl blestemă și îl înjură pe primar, se răfuiesc cu cei care i-au fost alături și l-au susținut. Handicapatul care ne spunea că este harnic și cinstit, dar s-a demonstrat că de fapt e leneș și hoț, refuză să creadă că nu l-au votat nici rudele apropiate, dar crede că nu el e vinovat ci alegătorii, primarul și echipa lui de campanie.

Cineva spunea că Scripturile ne îndeamnă să fim buni cu cei răi. Cred că exact asta își doresc și ticăloșii. Petru Creția, într-un eseu memorabil, afirma că ticălosul nu recunoaște rușinea, el fiind nerușinat, fără obraz sau gros de obraz. Și nu arareori ticălosul este grosolan, mitocan, mârlan, mojic, bădăran, țopârlan, nesimțit și neam prost. Prin esența sa scârnavă, uneori suntem îndreptățiți să-l numim porc, și să simțim pentru el scârbă, greață, silă și o nesfârșită lehamite.

Din păcate, de cele mai multe ori nu avem ce să le facem ticăloșilor, pentru că știu să cumpere sau să sperie dreptatea, pentru că știu să lucreze în cârdășie, să se înhăiteze, să se acopere unii pe alții, și, împreună, să se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimic sfânt.

Tot ce s-a întâmplat în aceste zile în Baia Mare demonstrează, fără putință de tăgadă, că pe plaiurile noastre există, din păcate, resurse inepuizabile de jeg.

Grigore Ciascai