PE CALE DE DISPARIȚIE  În România, piața muncii își pune singură piedică printr-un paradox care a luat tot mai mare amploare în ultimii ani. Avem nevoie de meseriașii de altă dată, dar nu-i angajăm pentru că sunt prea bătrâni, asta în contextul în care, în ultimele trei decenii, ne-am „omorât” școlile profesionale.

În aceste condiții, României i-ar trebui 150 de ani să își refacă nivelul maxim de specialiști sau minim 20 de ani, dacă ne uităm la câți meseriași scotea după Revoluție România și câți scoate acum.

Astfel că, dacă imediat după Revoluție școlile profesionale avea înscriși aproape 210.000 de elevi, în ultimii ani, numărul acestora a scăzut de 8 ori, până undeva la aproape 26.000 de elevi. Iar la capitolul ucenicie, prin programele de sprijin de la stat nu s-au înscris decât 230 de tineri, în 2015.

Mai mult, statul acum a ajuns să ajute cu subvenții companiile care angajează șomeri de peste 45 de ani, iar sprijinul financiar este de 900 de lei pe lună.

Nu avem forță de muncă nouă printre „meseriași”, iar cei care sunt deja trecuți peste o anumită nu sunt angajați de companii pe motiv că sunt prea bătrâni.

Potrivit autorităților, acest fenomen a generat migrația forței de muncă, aceea care avea o calificare. Așa s-a ajuns să pierdem de-a lungul timpului până la 4 milioane de români specializați pe diferite meserii.

„Am pierdut prin migraţie, unii spun 3 milioane de cetăţeni, alţii spun 4 milioane, jumătate de cetăţeni activi pe piaţa muncii, am pierdut generaţia care avea abilităţi pe piaţa muncii, care avea abilităţi să devină meseriaşi, şi produce în alte ţări europene, o generaţie fertilă”, a declarat Daniela Vişoianu, preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie, în cadrul conferinței „Deficitul de angajaţi calificaţi. Cum pot fi “reînviate” şcolile profesionale din România?”.

Potrivit ei, România nu are cum să îi mai înlocuiască pe aceștia, iar o parte din elitele acestui domeniu au rămas în zona rurală a României.

Continuarea, AICI.