În peregrinările mele de jurnalist prin judeţele Maramureş şi Satu Mare, am întâlnit zeci şi zeci de primari. În majoritatea lor covârşitoare, oameni gospodari, care fac cinste funcţiei lor vremelnice, precum şi localităţilor pe care le reprezintă. Alături de oamenii din primării, muncesc din greu la fel de fel de proiecte: aducţiuni de apă, canalizări, asfaltări de drumuri, construcţii de clădiri edilitar-gospodăreşti, atrageri de fonduri europene…

Am întâlnit însă şi o excepţie notabilă, despre care o să scriu mai jos. Este vorba de Roman Ovidiu Daniel, primarul comunei Vima Mică, judeţul Maramureş.

Falimentul unei primării

Iată câteva dintre „realizările” primarului Roman Ovidiu. În timp ce cătune izolate din zona Lăpuşului (Groape, Cufoaia, Dumbrava şi altele) beneficiază de şosele asfaltate, primarul din Vima Mică nu a fost în stare să finalizeze vreo 5 km de şosea care leagă localitatea Dolheni de satul său natal – Vima Mare. Mergi pe acea şosea pietruită şi plină cu noroi aşa ca în urmă cu un secol. Apoi, în niciunul dintre cele şapte sate ale comunei nu s-au făcut lucrări de canalizare, iar aducţiunea de apă, acolo unde este, s-a făcut la iniţiativa şi din banii sătenilor. Nici clădirea primăriei nu a fost în stare s-o finiseze de ani de zile. Funcţionarii instituţiei stau înghesuiţi într-o clădire veche şi dărăpănată, cu pereţii crăpaţi şi scorojiţi, aşa cum nici în cea mai amărâtă comună din România nu întâlneşti.

Dar ce pretenţii de lucrări edilitare putem avea de la primar, când lui îi trebuie 7 ani bătuţi pe muchie pentru a face o simplă punere în posesie, care necesită practic 2-3 zile de muncă, toate condiţiile fiindu-i favorabile. Şi asta doar după două procese pierdute la Judecătoria Târgu Lăpuş şi la Tribunalul Maramureş, soldate cu o sentinţă care îl obligă la despăgubiri.

L-am întrebat pe primar de ce nu e în stare să facă o simplă punere în posesie. Răspunsul său a fost: „Nu am oameni”, cu subînţeles de oameni competenţi. Îl mai întreb: dar timp de două mandate nu aţi aflat ce fel de oameni aveţi în primărie, pe cine puteţi conta? Răspuns: „Am obligaţii faţă de partid”.

Aşadar, cam acesta este respectul primarului faţă de contribuabilii pe spinarea cărora huzureşte de ani de zile.

Cireaşa de pe tort în ceea ce priveşte „realizările” primarului a fost însă aducerea primăriei în stare de insolvenţă, adică falimentarea pur şi simplu a instituţiei pe care localnicii i-au încredinţat-o spre bună gospodărire.

Primar manipulator

Dacă pe parcursul a trei mandate (12 ani) primarul nu a fost în stare să gospodărească o comună, ducând-o în cele din urmă la faliment, să nu credeţi că el nu e priceput totuşi la ceva. Şi acel ceva se numeşte manipularea sătenilor. Cu ajutorul unor aliaţi din comună, precum un preot şi directoarea Şcolii Gimnaziale (care, întâmplător sau nu, este soţia sa), şi-a format o echipă de şoc cu care a izbutit să aburească oamenii din cele şapte sate ale comunei, spunându-le poveşti de doi lei. În acest fel, sătenii s-au lăsat păcăliţi şi l-au ales vreme de trei mandate.

Revenim la exprimarea primarului – „nu am oameni” (în traducere, oameni competenţi). Problema reală este însă cu totul alta: primarul nu le-a dat de lucru funcţionarilor din primărie. Fiecare face cam ce-l taie capul; unii taie frunză la câini, alţii ascut ovăz, fiecare după preferinţe. Nu pentru că ar fi incompetenţi, cum sugerează primarul, ci pentru că e mai uşor să nu faci decât să faci ceva. („Aşa primar bun n-o mai avem noi vreodată”, a spus un angajat din Primărie).

Cu o astfel de strategie, primarul şi-a făcut aliaţi în aparatul instituţiei. Drept răsplată, ei l-au susţinut în campaniile electorale. Toată echipa primăriei s-a mobilizat, a mers din casă în casă pentru a-i vesti pe săteni despre primarul cel harnic şi care, nu-i aşa, merită un nou mandat. Şi oamenii l-au votat. A treia oară.
Cam aşa înţelege actualul primar Roman Ovidiu Daniel, de meserie profesor de matematică, să procedeze pentru a face cinste branşei din care provine şi a funcţiei pe care o practică de 12 ani.

* * *

Zilele trecute, mă îndreptam din Vima Mică spre casă. Un amic întâlnit pe drum mă întreabă: „Vii de la Primăria Vima Mică?”. Greşit!, îi răspund. Vin de la Parodia Vima Mică.

Vasile Nechita

sursă știre informatia-zilei.ro