Aud, destul de frecvent, comentarii mai mult sau mai puţin evazive, că religia şi ştiinţa nu au nicio legătură şi că expresia: „crede şi nu cerceta” ar avea suport biblic. Dar nu este deloc aşa. Şi asta nu pentru că o spun eu, ci pentru că o demonstrează istoria şi oamenii de ştiinţă cu adevărat dedicaţi descoperirilor adevărate. Desigur că, păreri putem avea cu toţii, însă e bine să aflăm adevărul printr-un studiu aprofundat, meditaţii şi căutări făcute din toată inima.
Niciodată nu am apreciat oamenii care respingeau ideile altora doar din antipatie, sau din exces de zel. Dacă am face un minim de efort şi am căuta şi am citi ceea ce trebuie, am ajunge la concluzia că, multe răspunsuri sunt la îndemâna noastră, însă unii din lipsa de voinţă sau din comoditate nu le caută îndeajuns.
Se vede lămurit că, se împlinesc Scripturile, deoarece oamenii sunt mai iubitori de senzaţional, de exagerări de tot felul, de plăceri şi astfel se cufundă tot mai mult în confuzia şi în minciuna colosală, care ni se serveşte zilnic, lăsându-ne fără speranţă şi soluţii la problemele care uneori ne depăşesc.
Omul cu cât studiază, cu cât acumulează mai multe, îşi dă seama cât de puţin ştie din câte sunt sub soare. De obicei, oamenii culţi sunt şi cei mai modeşti. Lucrurile pe care le descoperă în ziua de azi savanţii, pentru Dumnezeu au fost deja ştiute pentru că El ne-a creat. Faptul că aflăm acum anumite lucruri noi, nu înseamnă că Dumnezeu nu există.
Am observat o atitudine de rebeliune din partea unor tineri cu privire la existenţa lui Dumnezeu, justificându-şi, cică, ştiinţific ateismul şi combatând impertinent existenţa divinităţii. Nu demult, un tânăr comenta undeva despre o expoziţie deschisă de unii cercetători din domeniul medicinii, cu un aer de superioritate de parcă a găsit răspunsul tuturor întrebărilor. Or, acolo, era vorba doar de nişte descoperiri şi presupuneri care nu negau existenţa lui Dumnezeu. Ştiinţa şi religia nu se vor combate niciodată una pe cealaltă. Deoarece pentru a avea un crez adevărat trebuie să fii harnic şi să cauţi adevărul şi să îl doreşti din toată inima ta. Dumnezeu se revelează celor care sunt modeşti şi îşi văd limitele umane. Suntem creaţi. Nu am apărut spontan. Biblia nu minte.
„Mulţi şi-au bazat necredinţa pe scrierile lui Darwin. Singurul care n-a tras concluzii ateiste din scrierile sale a fost Darwin însuşi”. (Richard Wurmbrand). Pe patul său de moarte, Darwin a exprimat următoarele: „Eram tânăr, cu idei neformate, am azvârlit într-o parte şi alta întrebări, sugestii, ipoteze, mirându-mă tot timpul de orice; spre surprinderea mea, ideile au început să ardă nebuneşte. Oamenii au făcut religie din ele”. „Va cădea oare întreaga vină asupra unuia care, pe atunci, era un tânăr cu idei neformate, sau asupra acelor oameni de ştiinţă care au distrus credinţa a milioanelor, susţinând teorii nefondate?… Nu te grăbi, în tinereţe, să elaborezi teorii şi să acţionezi conform lor. Caută vechea cale a neprihănirii”, ne sfătuieşte Richard Wurmbrand în partea a treia cărţii sale „Drumul spre culmi” .
Pe de altă parte, tot acelaşi autor spune că „eşti destinat să crezi în Dumnezeu, nu să-l analizezi”. Am face pe deştepţii mereu, numai să nu studiem şi să nu ne convingem de veridicitatea celor spuse de alţii. Avem condiţii, avem Biblia şi cărţi de calitate în care sunt revelate adevărurile explicate şi scrise cu inspraţie divină de oameni mari ai credinţei. Avem o mare responsabiliate toţi de felul cum va arăta faţa pământului în viitor. Şi asta, deoarece cu oameni despărţiţi de Dumnezeu, am mai spus-o şi în alte materiale anterioare, societatea va merge din rău în mai rău, nimic nu va avea strălucire şi viaţă pentru regenerarea rasei umane. E greu să crezi? E uşor? Poate cineva să demonstreze că nu există Dumnezeu? Dar că există? Cu siguranţă că da! „Nimeni nu pierde fiindcă este un păcătos. Ci se pierde numai pentru că, păcătos fiind, nu vrea să primescă, prin credinţă, jertfa Domnului Isus, care-l izbăveşte din acestă stare”(Richard Wurmbrand). „Există o divinitate care ne modelează destinele” (Shakespeare). Religia înseamnă relegarea de ea. Această uniune cu originea noastră provindeţială se poate obţine doar prin jertfa Lui Isus Hristos. Şi am mai scris despre aceste lucruri într-un material anterior.
„În legătură cu gândirea altor oameni, ia tot ce poţi, fie că este vorba despre oameni în carne şi oase, fie din cărţi; reţine, însă, că lucrul cel mai bun pe care îl poţi obţine din gândirea altcuiva nu este verdictul acelei minţi, ci punctul ei de vedere . Notează-ţi scriitorii care te provoacă să dai tot ceea ce e mai bun din tine din punct de vedere mental”, sugerează Oswald Chambers.
Biblia spune să studiem tot şi să luăm ceea ce este bun. Trebuie doar să ne reanalizăm, să acceptăm că suntem doar câte „o mână de ţărână” şi să ne reîntoarcem „acasă” în braţele Celui care ne-a creat şi ne aşteaptă cu eterna dragoste şi răbdare să îl recunoaştem ca şi Creator, Mântuitor şi Domn în vieţile noastre. El este Domnul ştiinţelor de sub soare şi la El este şi înţelepciunea şi priceperea, dar în primul rând mântuirea de sub puterea păcatelor, inclusiv a celui de necredinţă.
„Societatea umană se confruntă cu provocări care nu pot fi soluţionate doar prin ştiinţă ori doar prin religie. Trebuie să îmbinăm înţelegerea spirituală şi cunoaşterea ştiinţifică modernă, pentru a depăşi suferinţa cu care se confruntă omenirea. (Dalai Lama)
Aşadar, „cel ce posedă artă sau ştiinţă să aibă şi religie. Cel ce nu posedă artă, nici ştiinţă, să aibă totuşi religie” (Friedrich von Schller).
Marina Glodici, Cluj Napoca, 25 august, 2013
