Mulţi dintre noi, susţin că nu există nicio legătură între politică şi religie şi că aceste două domenii ar trebui să rămână total independente. Şi până nu demult, aveam aceeaşi părere. Spuneam cu tărie că susţin oamenii drepţi şi oneşti din orice partid politic. Şi aşa era şi este şi acum. Numai că, există undeva o ruptură în angrenajul adecvat al societăţii democratice şi aceasta se observă în societatea civilă. Nu există unitate, colaborare între instituţiile acestea şi astfel se fac anumite manifestaţii organizate de câte cineva şi unii sunt pro, alţii contra şi nu se mai ştie cine are sau nu dreptate. Aşa este şi subiectul legat de Roşia Montană. Nimeni abilitat din conducerea ţării nu a venit cu informaţii exacte despre ce ar însemna redeschiderea mineritului din punct de vedere economic pentru statul nostru şi  riscurile pe care trebuie să le cunoaştem. Vedem realitatea crudă, lipsa locurilor de muncă, migraţia continuă a inteligenţei româneşti peste hotare şi nu se face nimic. „Asta este”, spun scepticii. Dar noi nu suntem sceptici! Vrem soluţii! Suntem optimişti, ne place să fim informaţi exact şi deciziile să fie luate cu acordul tuturor celor îndrituiţi în acest sens, fără teamă, fără şovăiri. Lucrurile trebuie gândite bine, la o masă rotundă, cu calmitate şi respect şi mai ales cu mult patriotism. Rezervele ţării sunt ale ţării, deci trebuie să ne gândim la viitor, deoarece , (îl parafrazez pe Delavrancea) România nu este a noastră ci a urmaşilor urmaşilor noştri până în vecii vecilor. De aceea politica nu e o joacă.

Ei, bine, până acum am dat doar un exemplu.   Desigur pe marginea acestui subiect s-ar putea vorbi mai mult. Şi acum vă întrebaţi ce legătură are cu religia, desigur. Are! Oamenii care conduc ţara trebuie să fie oneşti, cinstiţi, serioşi şi să formeze o echipă atunci când e vorba despre viitorul ţării şi prosperitatea poporului care i-au ales în frunte. Şi asta, daţi-mi voie să vă spun, nu se poate face fără ajutorul divin deoarece de la Dumnezeu vine şi soluţia şi înfăptuirea. Şi asta nu e o simplă teorie.  Se poate vedea din istoria lumii şi a ţărilor care au avut succes. El s-a datorat faptului că au avut oameni credincioşi şi cu o viaţă impecabilă în viaţa politică şi economică.

Unii oameni îşi imaginează, probalil, că pe Dumnezeu nu Îl interesează oamenii politici sau cred că aceştia pot face ce vreau şi nu ceea ce trebuie. Mereu interesaţi să se ridice unii împotriva altora, spionându-se unii pe alţii să îşi găsească cusururi, nu vor putea ajunge niciodată la vreun consens. O seamă de probleme sunt create de partide care, deşi ştiu că unii dintre membrii nu pot fi un exemplu în societate, nu ezită să îi scoată la alegeri ca reprezentanţi adecvaţi ai poporului. Şi asta este o atitudine de dispreţ şi ignorare a statului de drept şi a electoratului întreg.

Cineva, în glumă, a spus într-o zi că de acum încolo politicienii ar trebui să îşi treacă în CV şi câţi soţi au avut. Deci, câtă instabilitate, câtă lipsă de pace şi sinceritate există! Şi totuşi, noi, cei mulţi  care tragem greul, le tolerăm acestora comportamentele nedrepte cu dezinteres sau suntem cu toţii distraşi intenţionat, ca o mână de oameni să îşi poată atinge ambiţiile egoiste. Sună tăios? Probabil! Dar asta e situaţia! Nu se poate continua aşa! Vrem oameni buni la conducere! Vrem seriozitate! Vrem competenţă! Înaintaşii noştri au reuşit să unească ţara şi să o facă una liberă şi independentă. Oare noi ce facem acum? Cei care sunt interesaţi să manipuleze, să cîştige necinstit, se ocupă cu alte lucruri josnice ar trebui, din capul locului, să renunţe la politică, altminteri, vom ajunge la sapă de lemn. „Omul potrivit la locul potrivit”, se spune la noi în popor. Aşadar, aşa ar trebui să fie. Fără supărare. Sunt oameni care ar putea fi buni profesionişti şi ar fi mai eficienţi în societate decât să facă politică din dorinţa de a fi remarcaţi în acest fel. Şi politica trebuie făcută de oameni de caracter care sunt pregătiţi pentru aşa ceva şi au viziune.

Iată ce spunea regretatul jurist şi teolog Charles Finney:   „Creştinii se înşală dacă îşi închipuie că Dumnezeu are ochii închişi asupra a ceea ce se întâmplă în domeniul politic. El va binecuvânta sau blestema naţiunea noastră după cum ea va lua măsuri bune sau rele. E important ca Biserica să se plaseze pe un teren bun în ceea ce priveşte politica. A venit timpul când creştinii să voteze pentru candidaţii oneşti. Altminteri, Domnul se va întoarce de la ei. Ei trebuie să arate lumii că Biserica nu vrea să susţină pe niciun om cunoscut ca excroc, desfrânat sau jucător de noroc. Toate partidele se vor vedea la sfârşit silite să nu propună drept candidaţi decât nişte oameni cinstiţi şi sinceri. Într-o ţară ca a noastră politica face parte din religie. Creştinii trebui să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de patrie ca pe o parte a celor faţă de Dumnezeu”. Tot acelaşi autor spune despre ceea ce trebuie să facă Biserica. „Biserica trebuie să-şi exprime poziţia asupra oricărei probleme de moralitate publică pe măsură ce se iveşte”. Da. Dar Biserica este doar o parte din societatea civilă. Şi aici nu mă refer doar la o anumită confesiune ci la  intreaga Biserica creştină. E foarte adevărat că are cea mai mare influenţă şi se bucură de încredere din partea cetăţenilor, dar ar trebui ca toate instituţiile prin reprezentanţii lor să formeze un comitet al societăţii civile care să aibă un dialog contiunuu cu politicienii. Alături de jurnaliştii care ar trebui să informeze cu profesionalism masele. Aşadar… politica şi religia trebuie să meargă împletite şi totodată independente. „Să dăm Cezarului ce este al Cezarului şi Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu”. Doamne ajută!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 18 septembrie 2013