Indiferent de regimul politic, iată că, gradul de nemulţumire  e în continuă creştere, în rândul populaţiei. De ce? Din cauza discrepanţei mari care există între oameni, din punctul de vedere al şanselor  de câştig şi implicit al puterii de cumpărare,  al toleranţei şi al înţelegerii, dar mai ales al preţuirii dintre indivizi.

M-am întrebat într-o zi, cum ar arăta societatea noastră, dacă oamenii ar fi mai responsabili, mai atenţi, atât unii cu alţii, cât şi în luarea deciziilor?  Poate ar fi mai mulţumiţi şi mai liniştiţi, chiar fericiţi, au fost de părere unii dintre interlocutorii mei.

Dar care ar fi secretul păcii sufleteşti sau al mulţumirii interioare? Unde au dispărut bucuria muncii împlinite, jovialitatea şi buna credinţă? Dar respectul şi dragostea de semeni? Unde e solidaritatea oamenilor simpli, când văd pe cineva că are probleme? Ce anume vrea o seamă dintre noi să demonstreze şi cui, de nu mai încape de alţii, şi prin acţiunile pe care le intreprinde intenţionează să îi anihileze pe cei din jur şi să trăiască numai ei?

Din păcate, contextul social care nu oferă şanse tinerilor şi nici seniorilor cu experienţă să-şi urmeze  cariera pentru care s-au educat ani în şir, lipsa locurilor de muncă, salariile mici şi neîndestulătoare pentru întreţinerea familiilor, au determinat plecările în străinătate, familiile destrămate, copii singuri şi bătrâni loviţi în demnitate cu pensii mici, publicităţi indecente, scandalele politice care nu mai contenesc, managementul defectuos şi neştiinţific  în toate domeniile social economice. Toate informaţiile care circulă mai des prin rândurile maselor, converg, parcă, la o distragere de la lucrurle importante şi vitale, de la principiile unei societăţi umane.  Iată, doar câteva motive de nemulţumire în masă,  invocate de cetăţeni. Şi pe bună dreptate.

În materialul acesta mi-am propus să dezbat aspetul legat de mulţumirea noastră sufletească. Depre ce anume ne poate ajuta să ne simţim liniştiţi şi să putem depăşi cu o mulţimire în suflet toate acestea mari probleme care pe unii îi dezumanizează.

Văd oameni foarte realizaţi: au familii frumoase, copii, mai multe locuinţe, maşini, şi sunt mereu nemulţumiţi. Unii vor să-şi schimbe soţiile că… anii au trecut şi nu sunt atît de tinere, dar uită că anii au trecut şi pentru ei. Unele soţii ar dori să se despartă, după cîteva decenii de căsnicie, pentru că nu mai suportă situaţia ingrată în care au ajuns.  Nu cumva este vorba despre egoismul omului care cere mereu, fără să-i placă să se dăruiască  şi de o ignoranţă faţă de binecuvântările primite de la Dumnezeu? Dar până la urmă, socotind obiectiv, au fost deciziile lor, şi totuşi sunt atît de nemulţumiţi de parcă altcineva ar purta vina pentru problemele lor. Mulţumirea ţi-o dă doar spiritul dragostei eterne, care întotdeauna dă înţelepicunea golirii de sine, de bucuria şi mulţumirea unei vieţi trăite şi investite în semenii de lângă tine. Acesta e secretul împlinirii!

Nu de puţine ori, vezi tineri nemulţumiţi de părinţii lor, părinţi nemulţumiţi de copii lor, şefi nemulţumiţi de subalterni, şi invers. Nemulţumiţi că nu e soare, că nu au atât sau mai mult decât alţii privind starea materială, că nu sunt atât de frumoşi cum şi-ar dori şi alte motive. Nemulţumirea porneşte de la caracterul nostru, de la spiritul nostru care este sau nu în legătură cu divinitatea.

Am întrebat, recent, oamenii, dacă sunt mulţumiţi. Şi pot să spun că au avut motive serioase de a fi nemulţumiţi. Pensii mici, medicamentele scumpe. După zeci de ani lucraţi, pensiile sunt mici şi neîndestulătoare. Însă cu o nemaipomenită linişte şi pace unii spuneau că nu există fericire mai mare decât să aibă o conştiinţă curată. Îşi impart banii puţini aşa cum pot şi se bucură de fiecare zi a vieţii ca de un dar de la Dumnezeu.

Motive de îngrijorare am avea cu nemiluita. Însă nu trebuie să ne îngrijorăm! Dumnezeu se îngrijeşte de copiii Lui într-un chip minunat. Fiecare zi e o minune pentru cei care cred că sunt onoraţi din partea providenţei cu şansa de a trăi şi mulţumesc mereu lui Dumnezeu pentru acest lucru. Şi asta indiferent de vârstă.

Unii sunt necăjiţi pentru că nu pot mulţumi pe toată lumea. Orice ai face pe acest pământ, nu poţi să fii pe placul tuturor. Este imposibil! Important e să faci ce este drept faţă de tine şi faţă de semeni, dar în primul rând faţă de Dumnezeu

Aşadar, indiferent că nemulţumirile noastre, sunt sau nu fondate, ar trebui să le  alungăm din minţile noastre odată cu starea de bruiaj interior şi să găsim soluţiile adecvate. Numai eliberaţi de tensiunile care vrem sau nu vrem, ne ating vieţile, în anumite momente, putem să ne menţinem logica şi dispoziţia de a depăşi orice problemă prin credinţa că “toate lucrurile lucrează împreună” spre binele celor care au o puternică încredere în Dumnezeu. Acesta este secretul mulţumirii noastre!

Cineva pe care nu l-am întâlnit de multă vreme, m-a întrebat ce mai fac şi dacă sunt mulţumită. Nu am înţeles exact la ce se referea cu privire la partea a doua a întrebării, dar i-am răspuns cu un zâmbet pe faţă că fac bine şi înfrunt nedreptatea cu o speranţă întemeiată pe credinţa în destinul de a rămâne om toată viaţa. Dacă privim spre lume, paşii pot deveni mai înceţi, dacă ne uităm spre cer, avem tăria de a ne avânta cu credinţă în “alergarea care ne stă în faţă” pentru a câştiga premiul chemării cereşti, care se va da tuturor celor care au ştiut să ducă o viaţă plină de mulţumirea, liniştea şi pacea unei conştiinţe curate şi a unui duh nou şi statornic.

Bilbia spune că cei răi nu pot avea pace. Şi nici mulţumire. Pentru că au conştiinţa încărcată.  Dacă cineva nu ştie cum să ajungă la această starea de mulţumire şi recunoştinţă, atunci nu are altceva de făcut decât să vină la Domnul Isus, să creadă în jertfa şi Învierea Lui şi astfel să primească iertarea tuturor păcatelor sale. Acesta e începutul unei vieţi de mulţumire şi recunoştinţă deoarece avem un Dumnezeu Viu, un Mântuitor care se îngrijeşte mereu de sufletele noastre. Cum să nu fii plin de pace cu un aşa Tată, Creator şi Stăpân cum este Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul?

Mulţumiţi şi liniştiţi într-o lume mereu în derivă şi plină de frământări? Da! Chiar şi atunci când sunem nedreptăţiţi şi prigoniţi pentru că avem principii sănătoase? Da! Pentru că istoria a dovedit deja că mai devreme sau mai târziu fiecare îşi va lua răsplata pentru tot binele sau răul făcut aici pe pământ. Facă Dumnezeu ca toţi să ajungem la o stare după voia Sa divină!

Marina Glodici, Cluj Napoca, 22 iunie 2014