„Suntem oameni şi e normal să avem firea care ne caracterizează, fiind imperfecţi şi limitaţi în timp şi spaţiu” susţine majoritatea.  Da, e adevărat acest lucru!  În materialul precedent, am subliniat că firea pământească ori natura umană cu care ne naştem trebuie să treacă printr-un proces de regenerare, adică de unire cu natura divină ca apoi să ne putem numi cu adevărat oameni.

Mulţi dintre interlocutori au privit prima dată cu scepticism ideea de întoarcere la Dumnezeu, dar la sfârşitul concersaţiei au fost de acord că unirea cu Dumnezeu ar însemna cu adevărat atât pentru fiecare individ, dar şi pentru întreaga societate o reumanizare şi totodată o reîndumnezeire prin existenţa Duhului Sfânt în fiecare om de pe planetă. „Că degeaba afli despre relele din societate, arăţi cu degetul spre cel de lângă tine (când de altfel eşti al fel ca el, dar nu recunoşti), dacă nu vii şi cu remediu la acest fenomen. Trăim în aceleaşi vremuri şi tot mai multe veşti rele se aud de pretutindeni şi întocmai cum a prorocit Domnul Isus se întâmplă în zilele noastre. De ce? Pentru că oamenii nu se întorc personal la Dumnezeu, ci urmează doar o teorie de duzină ori de grup, fără să aibă pe deplin convingerea şi să-L simtă pe Dumnezeu prezent în vieţile lor. De aceea, firea lor pământească generază faptele ei care fac rău întregului climat al planetei”, a susţinut unul dintre interlocutori. Pare o terorie şi sincer, vă spun, că pe mulţi îi plictiseşte subiectul de întoarcere la Dumnezeu, iar pe unii nici nu-i interesează, deoarece trăiesc după pornile firii pământeşti care sunt complet în opoziţie cu ceea ce ne cere Dumnezeu: să fim oameni! Ne mirăm că nu putem avea comuniune unii cu alţii când unii doresc să ducă o viaţă frumoasă după legile divine, iar alţii le încalcă voit, motivând că au o „doctrină mai libertină”. Dumnezeul care a creat cerurile şi pământul ne cere să fim oameni sfinţi şi drepţi, adevăraţi, smeriţi (modeşti) şi plini de dragoste şi bunătate unii faţă de alţii. Aşadar, firea pământească este în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu Duhul Său cel Sfânt.

Dar să vorbim  despre firea dumnezeiască (în totală opoziţie cu firea pământească) la care suntem chemaţi să fim părtaşi. Iată care sunt faptele firii dumnezeieşti generate de roada Duhului Sfânt care sălăsluieşte în cei care au o identitate nouă spirituală! În epistola către Galateni capitolul cinci, începând cu versetul douăzeci şi doi, Biblia spune următoarele: „Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, împotriva acestor lucruri nu există lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei”.  Se vede, oare, roada Duhului Sfânt în faptele noastre? Răspunsul îl ştim fiecare! Că dacă ne-am întors la Dumnezeu, la Creatorul nostru, nu putem să nu avem dragostea care ne aduce multă bucurie şi mângâiere, chiar şi în necaz, ne aduce pacea interioară şi suntem făcători de pace între oameni. Şi dacă le avem pe cele enumerate până acum, avem şi îndelunga răbdare de a aştepta să înţeleagă cei din jurul nostru nevoia de Dumnezeu în vieţile lor, fiind buni şi făcându-le bine cu toată loialitatea şi sinceritatea din sufletul nostru răscumpărat de sub pedeapsa păcatului şi a morţii.  Vom alege să fim blânzi şi smeriţi în opoziţie cu cei mânioşi şi desfrânaţi care caută mereu să ne doboare şi ne vom înfrâna orice pornire care nu este dreaptă, avându-l pe Duhul Sfânt ca volant al vieţilor noastre.  E greu? E uşor? Stăm să ne autoanalizăm? Ne e teamă că vom cădea de oboseală? Nu trebuie!  Domnul Isus este cu noi! El ne cheamă pe toţi să avem „părtăşia în firea dumnezeiască” prin naşterea noastră din noi. Firea pământească are în centrul vieţii „eul” plin de egoism, având tendinţa de autodistrugere şi distrugerea celor din jur. Natura umană regenerată de Duhul Sfânt îl are în centrul vieţii pe Domnul Isus Hristos şi pe El răstignit  pentru păcatele lumii întregi şi înviat fiind Domnul Domnilor şi Rege al regilor, domnind în cer alături de Tatăl ceresc. Şi caută mereu binele celor din jur. Dumnezeu nu ne transformă în roboţi, ci ne sfinţeşte emoţiile şi viaţa intimă ca să fim mereu în conformitate cu dreptatea şi legile Sale divine, să fim Oameni aşa cum ne-a creat în Eden, înainte de regretata decădere prin neascultare. Mulţi dintre cetăţeni au mărtirisit că, „în general, e mai uşor să asculţi de fire şi să răspunzi răului cu rău decât să asculţi de Duhul Sfânt şi să faci bine celui ce te batjocoreşte şi să binecuvântezi pe cel ce te blestemă. Nu e uşor să vezi că uneori celor răi le merge bine şi nu privesc spre cei din jur ca la semenii lor, ci cu mult dispreţ. Când întâlnesc oameni îngâmfaţi şi plini de sine, îmi stârnesc milă, cu toate că sunt mai realizaţi din punct de vedere financiar. Pentru ei acest lucru nu este o binecuvântare. Când ştii că ai mai mult decât ai nevoie şi nu te gândeşti să faci ceva bun pentru societate, şi nu foloseşti acestă şansă pentru a ajuta orfanii şi văduvele, nu ajuţi un tânăr talentat să se educe, precum şi nevoiaşii, ci dimpotrivă cauţi să le faci rău, nu te poţi numi Om.!”, a fost de părere un alt interlocutor de al meu.

Sunt două căi de a trăi: singuri, fără Dumnezeu, dând gir firii pământeşti care ne va duce la moarte veşnică şi cu Dumnezeu având firea noastră unită cu a Lui şi având viaţă eternă. De partea cui vrem să fim? De partea răului sau Binelui general? Ne dedicăm să facem bine sau rău? Despărţiţi de  Dumnezeu nu putem face nimic bun. Cu Dumnezeu ai toate răspunsurile şi „un ţel hotărâtor”. Alegerea este a fiecăruia! Să urmezi un destin onorabil pe care l-a scris pentru Tine Creatorul sau să duci o viaţă după poftele firii pământeşti care te vor duce la mlaştina deznădejdii şi a pierderii tale pentru totdeauna. Leapădă-ţi eul! Cheamă-L pe Dumnezeu în viaţa ta! Şi vei vedea, strălucind soarele dreptăţii peste tine, familia şi ţara întreagă! De noi depinde dacă Dumnezeu va interveni în vieţile noastre şi în istoria ţării noastre sau va sta deoparte pentru că Îl eliminăm cu totul din existenţa noastră. Alege-L pe Dumnezeu ca să îţi dea firea dumnezeiască! Ca apoi să avem cu toţii o comuniune curată, adecvată unor Oameni! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Marina Glodici, Cluj Napoca 19 septembrie 2015